NEDREPT, NEDREAPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Pref. ne- + drept.

nedrept, ~eaptă [At: PSALT 62 / V: (înv) ~derept, ~dirept / Pl: ~pți, ~e / E: ne- + drept] 1 a (D. oameni) Care nu este drept cu semenii săi. 2 a (D. oameni) Care judecă și apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducându-i prejudicii morale sau materiale. 3 a (D. oameni) Care nu vrea să recunoască dreptatea cuiva. 4 a (D. oameni) Care nedreptățește pe cineva. 5 a (Bis) Păcătos. 6 a (Înv; îs) Mărturie ~eaptă Martor mincinos. 7 a (Înv; îas) Sperjur. 8 a Care aparține unui om nedrept . 9 a Comis de un om nedrept (1). 10 a Care trădează pe un om nedrept (1). 11 a Care arată lipsă de obiectivitate a cuiva Si: subiectiv. 12 a Care nedreptățește pe cineva, aducându-i prejudicii morale sau materiale. 13 a Care nu este conform cu principiile de dreptate, de obiectivitate sau de cinste. 14 a (Îs) Război ~ Război purtat pentru anexiuni, pentru cotropirea, jefuirea și subjugarea altor popoare. 15 av (Îvr) (Cu sens de superlativ) Extrem de... 16 sn (Îlav) Pe (sau, înv, cu) ~ sau (pop) pe (sau cu) ~ul sau (nob) prin ~ În mod silnic Si: samavolnic. 17 sn (Îal) În mod subiectiv, nedreptățind pe alții. 18 sn (Îal) În mod neîntemeiat. 19 a (Îvr, d. lucruri materiale) Care este însușit, agonisit în mod incorect, abuziv. 20 a (Grm; înv; îs) Complement ~ Complement indirect. 21 a (Grm; înv; îs) Cădere ~eaptă Caz oblic.

NEDREPT I. adj. și sm. Care nu e drept: o judecată nedreaptă; ~ul se teme de toți. II. sbst. Ceea ce nu e drept; pe ~, cu ~, loc. adv. în mod nedrept, fără a avea dreptate: Împăratul crezu că pe ~ ar fi să omoare pe acei oameni (ISP.).

NEDREPT, NEDREAPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊ Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat) pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei. 2. (Înv.; gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. – Ne- + drept.

NEDREPT², -EAPTĂ, nedrepți, -te, adj. Care nu este drept sau conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal, nejust. Dar acum, nedreapta rînduială Ce-a ținut pe Creangă-n sărăcie în bojdeuca lui din Sărărie E chemată azi la socoteală. D. BOTEZ, F. S. 34. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea. VLAHUȚĂ, O. AL. 103. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! EMINESCU, O. I 60. ◊ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect.

NEDREPT¹ s. n. (Numai în loc. adv.) Pe nedrept sau pe (mai rar cu) nedreptul = în mod nedrept, comițîndu-se o nedreptate; samavolnic. Era în ochii lui durere, spaimă, jignire de om care se vede... învinovățit pe nedrept. GALAN, B. I 262. Bani agonisiți cu nedreptul. SBIERA, P. 4. El se jura că pe nedrept îl bănuiește. CARAGIALE, O. III 34. Cu nedreptul i le luase. NEGRUZZI, S. II 147.

NEDREPT ~eaptă (~epți, ~epte) (negativ de la drept): Pe ~ în mod arbitrar; fără temei. /ne- + drept

nedrept a. care nu e drept: sentință nedreaptă. ║ n. ceeace e nedrept.

nedrépt, -eáptă adj. adj., pl. f. epte. Care nu e drept, injust. Pe nedrept, fără dreptate: a condamna pe nedrept.

nederept, ~eaptă a vz nedrept

nedirept, ~eaptă a vz nedrept

DREPT, † DIREPT I. adj. 1 Care merge de la un punct la altul fără nici o încovoietură, îndoitură sau strîmbătură C. STRÎMB: linia dreaptă este drumul cel mai scurt între două puncte; un par ~; F: e ~ ca funia ’n traistă, e strîmb, îndoit, încovoiat ¶ 2 Care nu ocolește: drumul ~, linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte ¶ 3 📐 Unghiu ~, unghiul format de două drepte perpendiculare (👉 🖼 UNGHIU ; prismă dreaptă, cilindru ~, ale căror generatoare sînt perpendiculare pe planul de bază ¶ 4 Vertical, în picioare, care nu e culcat sau întins la pămînt: înțepenindu-și picioarele, rămase ~ ca lumînarea (ISP.); un zid ~ ¶ 5 Nemișcat: drepți! comandă militară ¶ 6 🌐 Care e greu de urcat, fiind prea puțin înclinat (vorb. de un suiș) ¶ 7 Cinstit, sincer, care nu se abate de la dreptate, de la adevăr C. NEDREPT: un om ~; (P): mai bine o învoială strîmbă decît o judecată dreaptă; ce-i ~ și adevărat, nici la dracul nu-i minciună (SLV.); (P): ce e ~ nu e păcat; ce e ~, și lui Dumnezeu îi place ¶ 8 Cu mintea întreagă, sănătos: dreaptă judecată ¶ 9 Legiuit, cum se cuvine pe bună dreptate: a face parte dreaptă, a împărți în părți egale, a da la o împărțeală fie-căruia ce i se cuvine ¶ 10 Născut din aceeași părinți: nu i-am fost frate drept, ci dintr’o țiitoare născut (N.-COST.) ¶ 11 ⛹ Luptă dreaptă. luptă corp la corp, trîntă ¶ 12 📖 Complement ~ 👉 COMPLEMENT ¶ 13 Ce e opus părții stîngi: mîna dreaptă; ochiul, piciorul ~ ¶ 14 Care se află la mîna dreaptă stînd cu fața în direcțiunea curgerii unei ape: țărmul ~ al Dunării. II. subst. Piciorul drept: a călca cu ~ul. III. (pl. -turi) sn. 1 Facultatea legitimă de a face sau pretinde ceva, de a dispune de ceva sau de cineva, etc.: omul n’are numai ~uri, ci și datorii; a avea ~ul de viață și de moarte; ~uri civile, politice, sociale; ~ul de vot; ~ de războiu și de pace; ~ul celui mai tare ¶ 2 Ceva ce aparține în mod legitim altuia, ceea ce se cuvine altuia: cînd a mîncat ~ul vre-unuia și n’a trecut de la dînsul? (BR.-VN.) ¶ 3) Ⓟ Plată, leafă cuvenită: dă-mi ~ul meu, că mi s’a urît aci (ISP.); să mă lăcomesc eu la ~ul unei slugi vechi și credincioase ca tine? (ALECS.) ¶ 4 Ceea ce poate face sau pretinde cineva de la altul în virtutea unor anumite legături ce-i unește: prietenia are ~urile ei ¶ 5 Voie, cădere: n’ai ~ să te amesteci în treburile mele ¶ 6 Titlu legitim de a aspira la ceva: puțini candidați au ~ul să ocupe acest post ¶ 7 ⚖️ Știința legilor, jurisprudența: a studia ~ul; Facultatea de ~, profesor de ~ ¶ 8 Materie specială a legilor, corp de legi: ~ul civil, penal, comercial ¶ 9 A fi în ~, a avea facultatea, legitimă, puterea, cădere: nu era în ~ să-mi ceară acest lucru ¶ 10 De ~, în mod legitim, firesc: acestea mi se cuvin mie de ~ ¶ 11 Dreptate: nu-i vorbă, ~ avea părintele Trandafir (SLV.); cu ~, cu ~ul, cu (bună) dreptate: Mări-ta judecă și fă ce e ~ul (ISP.); pe ~ sau pe nedrept; cu ~ sau fără drept, cu dreptate sau fără dreptate: nu este un singur om de Stat... care să nu-și dea cu ~ sau fără ~, titlul de liberal (I.-GH.); e cu ~(ul), se cuvine, se cade: nu-i cu ~ să mori tu ’naintea mea (ALECS.) ¶ 12 La ~ul vorbind, vorbind adevărul, pentru a spune curatul adevăr: la ~ul vorbind, nu ești numai așa o vacă de muls pentru fie-care (CRG.) ¶ 13 ~ul lui Dumnezeu, e tot ce poate fi mai adevărat, recunosc că așa e: ~ul lui Dumnezeu, în asemenea caz... rușinea va rămîne numai pe seama mea (ODOB.) ¶ 14 În ~ul, în fața, în direcțiunea: între odaia mea și a lui este o ușă în ~ul căreia am pus un dulap (VLAH.); de la o vreme, mi s’a pus. vorba ceea, soarele în ~ul inimii (GN.); prin ~ul, cam în fața: prin ~ul unui pod, mi-a ieșit înainte un urs grozav (CRG.). IV. DREAPTA sf. 1 Mîna dreaptă: Dumnezeu... blagoslovește încet cu dreapta, și caerul, din alb, se face deodată negru (VLAH.) ; (P): ce face dreapta să nu știe stînga ¶ 2 Partea din direcțiunea mînii drepte: a o lua la dreapta; a apuca spre dreapta; păli pe unul la dreapta, pe altul la stînga (ISP.); la (sau în dreapta și la sau în) stînga, în toate părțile: muncea în dreapta și în stînga ca doar doar a încăleca pe nevoie (CRG.); † de-a-dreapta, † din-a-d(i)reapta loc. adv., în dreapta, la dreapta: mă aflam între două grădini d’a-dreapta și d’a-stînga (I.-GH.); în trăsură, pusei pe Băiau din-a-dreapta mea (GN.) ¶ 3 🎖️ Aripa dreaptă a unei armate ¶ 4 ⏲ Grupul dintr’o adunare legislativă, așezat la dreapta prezidentului, care reprezintă partidul cu idei conservatoare ¶ 5 DREAPTĂ (pl. drepte) sf. 📐 Linia dreaptă. V. DREPT, ‡ DEREPT, † DIREPT adv. 1 În linie dreaptă, fără a se abate din drum, fără să ocolească: a merge ~ înainte; capra... merse ~ ca pe ciripie la stuful cu flori (ISP.) ¶ 2 Fără încunjur, fără a se sfii, fără a ocoli adevărul: el nu mai sucește vorba, ci spune ~ în față, dacă i s’a pus ceva pe inimă (SLV.) ¶ 3 Sincer, cinstit, conform cu adevărul sau cu dreptatea: ceia ce vor să judece ~, întîiu să ceară de la Dumnezeu să le dea înțelepție și pricopere (PRV.-MB.); împăratul... își chemă fetele, le întrebă, poruncindu-le să-i spuie ~ (ISP.); (P): mai bine stai strîmb și judecă (sau vorbește) ~ ¶ 4 DE-A- ~UL loc. adv. Fără a se abate, fără a ocoli, fără înconjur, direct: golătatea încunjură, iar foamea dă de-a-dreptul (CRG.). VI. prep. 1 ‡ Pentru: derept numele tău, Doamne, cură păcatul meu (PS.-SCH.); derept care, pentru ce, de ce; derep(t)-ce, pentru ce, de ce; derept acea(ia), de aceea ¶ 2 În loc de, ca: m’a luat drept altul; ~ ori-ce plată, i-a tras o bătaie [lat. directus].

PER FAS ET NEFAS (lat.) = Pe drept sau pe nedrept. A izbutit pe toate căile: per fas et nefas.

nedrept¹ (desp. ne-drept) adj. m., pl. nedrepți; f. nedreaptă, pl. nedrepte

nedrept² (pe ~) (desp. ne-drept) loc. adj., loc. adv. (pedeapsă ~, a pedepsi ~)

nedrept¹ (ne-drept) adj. m., pl. nedrepți; f. nedreaptă, pl. nedrepte

*nedrept² (pe ~) (ne-drept) loc. adv.

nedrept adj. m. (sil. -drept), pl. nedrepți; f. sg. nedreaptă, pl. nedrepte

pe nedrept loc. adv. (sil. -drept)

NEDRÉPT, -EÁPTĂ adj. (< drept) adj. 1. (Și adv.) Care nu este conform cu dreptatea; inechitabil; incorect, injust; ilegal. ◊ (Dr.) Nedreaptă luare = infracțiune care constă în folosirea de către un funcționar, în exercițiul funcțiunii, a oricăror mijloace pentru a determina o persoană să-i dea o sumă de bani sau un alt lucru, pretinzând că-i este datorată. ◊ (Substantivat, n.) Pe nedrept(ul) = fără nici un drept, în mod samavolnic, abuziv. 3. (GRAM.; despre complemente și propoziții completive) Indirect.

NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strâmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, nejust, (livr.) inic. (O măsură ~.)

NEDREPT adj. v. indirect.

nedrept adj. v. INDIRECT.

NEDREPT adj. 1. (înv. și reg. fig.) strîmb. (Om ~.) 2. inechitabil, injust, neechitabil, (livr.) inic. (O măsură ~.)

Per fas et nefas (lat. „Pe cale dreaptă și nedreaptă”)- zicătoare latină care înseamnă de fapt: pe orice cale, prin orice mijloace, permise sau nepermise. Mirabeau, unul din capii revoluției franceze, folosea această zicală: „… să presupunem un scelerat care ar dori libertatea per fas et nefas și care nu s-ar rușina de nici un fel de mijloace. Ei bine, s-ar alege cu rușine și nici n-ar dobîndi libertatea”. FOL.

NEDREPT, -EAPTĂ adj. Negativ al lui drept. ♦ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect. (Învechit) Cădere nedreaptă = caz oblic, v. oblic. cf. EUSTATIEVICI, GR. RUM. 29^r/8. 1. (Despre oameni) Care nu este drept (cu semenii săi), care judecă și apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducindu-i prejudicii (morale sau materiale), care nu vrea să recunoască dreptatea cuiva, care nedreptățește pe cineva; (în textele bisericești) păcătos, vicios. De oameni nederepți scoate-me. psalt. 291. Și împăratu nederept și mai hiclean de tot pămîntul. ib. 327, cf. 290, 292. Au fost înainte nederept. coresi, ev. 69. Nu sîmt ca alalți oameni apucători, nedirepți. varlaam, c. 7. Pre toți făcu nedirepți, numai pre sine să află dirept. id. ib. 9. Văzu pe nedreptul domn că întră în pivniță. anon. cantac., cm i, 93. Oamenii carii să nasc într-această planetă sînt... nedirepți, iubitori de avuție (a. 1733). gcr ii, 26/11. Lasă... în inima noastră mîhniri care ne fac nedrepți către frații noștri. marcovici, d. 8/15. Nu-m mai vorbi despre om; el este cel mai nedrept și prin urmare acel mai nerezonat. ar (1839), 34²/44. În fabulă vezi... pe dregătorul nedrept. negruzzi, s. i, 336. Autorul e nedrept. eminescu, s. p. 68. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea. vlahuță, o. a. i, 103. Omul nedrept se teme de toți. f (1903), 162. I se părea nedreaptă și nedreptatea totdeauna îl revolta. rebreanu, i. 108. (fig.) Îmi părea grozav a-mi închipui amorul atît de nedrept. negruzzi, s. i, 49. Zic că moartea e crudă; eu socot că este numai nedreaptă. id. ib. 244. Trenul ne poartă spre văile și creștetele Carpaților, cari, nedrepți, despart Maramureșul... de Bucovina cea rîzătoare. f (1906), 39. Ar fi prea mare nenorocirea și prea nedrept cerul cu bietul Arbore! delavrancea, o. ii, 120. ◊ (Învechit) Mărturie nedreaptă = martor mincinos; sperjur. Sculară-se spre mere mărturii nedereapte. psalt. 62. Să sculară supra mea mărturii nedirepț ș-au mințitu-ș nedireptatea șie. dosoftei, ap. gcr i, 248/12. ◊ (Substantivat) E nederepții în zua de giudeț în chin a-i vedea. cod. vor. 172/28, cf. 156/14. Iară nedereptul și păcătosul rău văzu și rău înțelease. coresi, ev. 24. Nemilostivii și nederepții întru foc vor fi tremeși. id. ib. 41, cf. 42, 261. Oare cuteza-va neștine de voi... să să judece înaintea celor nedirepți, iară nu înaintea svinților? (cca 1618). gcr i, 46/24. Domnul izbăvi nederepții din năpaste. n. test. (1648), 188^r/29. Am zdrobii măsealele nedirepților. biblia (1688), 375¹/31. Cei nedirepți și fără de lege (a. 1750). gcr ii, 58/5. Ticăloșind norocirea și slava celui nedrept și asupritor..., cîntă. heliade, o. ii, 28. Cel nedrept, dreptatea nicicum o cunoaște. zanne, p. viii, 734. 2. Care aparține unui om nedrept (1), comis de un om nedrept, care trădează pe un om nedrept; care arată, trădează lipsa de obiectivitate a cuiva; care nedreptățește pe cineva, aducîndu-i prejudicii (morale sau materiale); care nu este conform cu principiile de dreptate, de obiectivitate sau, p. ext., de cinste. Că el izbăvi-te-va... de cuvente nedereapte. psalt. 190. Urîiu toată calea nedereaptă. ib. 260. Nederept e cugetul lor. ib. 261, cf. 262. Vei judeca pre cineva cu judecată nedreaptă și fățarnică. neagoe, înv. 9/2. De se va întîmpla o pricină... sau dreaptă sau nedreaptă, răpștesc cei mai mulți și zic că este păcat. antim, p. xxviii. Au vroit... cu chipuri nedrepte a trage în stăpînire... o bucată de loc (a. 1804). uricariul, iv, 95/19. Li s-au hotărît a li se plăti păgubirile pricinuite de cătră nedreapta lucrare a ocîrmuirei otomanicești. ar (1830), 260¹/13. În cîte greșăle poate cădea omul prin nedreptele judecăți ce face! drăghici, r. 75/3. Aceste fapte nedrepte răciră cu totul spiritele moldovenilor. bălcescu, ap. vianu, m. 247. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă! eminescu, o. i, 60. Prefer lupta în locul unei dreptăți nedrepte. id. s. p. 33. Nedreapta rînduială Ce-a ținut pe Creangă-n sărăcie... E chemată azi la socoteală. d. botez, f. s. 34. ◊ Război nedrept = război dus pentru anexiuni, pentru cotropirea, jefuirea și subjugarea altor popoare, sau îndreptat împotriva forțelor revoluționare. Am hotărît de a nu face niciodată un război nedrept. ist. carol xii, 15^r/8. Războiul nedrept pe care-l poartă în Algeria. Lupta de clasă, 1962, nr. 1, 106. ◊ (Adverbial) Nu te griji tu de-aciia și nemică nederept să-l aibi. coresi, ev. 31. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. negruzzi, s. i, 22. Dă înapoi aceea ce ai luat nedrept. id. ib. ii, 258. (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ absolut; fig.) Fața lui uscățivă, încordată, i se părea nedrept de atrăgătoare. t. popovici, se. 428. ◊ loc. adv. Pe (sau, învechit, cu) nedrept sau (popular, substantivat) pe (sau cu) nedreptul sau (neobișnuit, substantivat) prin nedrept = în mod silnic, samavolnic, nedreptățind pe alții; în mod subiectiv; în mod neîntemeiat, fără temei. Nici să ne îmbogățim cu nederept. coresi, ev. 404. Am făcut ceva cu nedereptul. moxa, 372/25. Să întoarne țeara care o țîne cu nedereptul. șincai, HR. i, 243/24. Ziditorul cu nedreptul împărțește, Cole-ți pare cu scumpete, dincolo că răsipește. conachi, p. 264. Să întoarcă moșiile părintelui său ce cu nedreptul i le luase. negruzzi, s. ii, 147. Nu se zice că cei prepuși, cu dreptul sau nedreptul, de atentat să poată figura de alegători. heliade, ap. ghica, a. 675. Nu ne bagă în samă... cu nedreptul. conv. Lit. xi, 319. El se jura că pe nedrept îl bănuiește. caragiale, o. ii, 225. Pe nedrept ar fi să omoare pe acei oameni. ispirescu, l. 219. Le tot căta vrajmă și se sculase pe nedreptul asupra lor. id. u. 75, cf. 18. Numai prin nedrept ea poate Pe cei slăbi să-i facă treji, Pe fricoși, bărbați viteji. coșbuc, f. 130. Soartea pe nedrept mă bate. id. ib. 131. Pe nedrept în popor se zice că ursul își suge iarna labele. stoica, vîn. 88. O para luată pe nedreptul îți mănîncă o sută drepte. creangă, a. 76, cf. sbiera, p. 4, șez. iii, 15. Din ce cîștigă omul pe dreptate, dracul ia pe jumătate, iară din ce cîștigă pe nedrept îl ia cu stăpîn cu tot. zanne, p. v, 157. ♦ (Învechit, rar; despre bunuri materiale) Care este însușit, agonisit în mod incorect, abuziv, samavolnic. Au zis: să faceț voao priateni... dentru avuție nedireaptă. cheia în. 3^r/6. – pl.: nedrepți, -te. – Și: (învechit) nederept, -eaptă, nedirept, -eaptă adj. – pref. ne- + drept.