NEDREPT, -EAPTĂ adj. Negativ al lui drept. ♦ Complement nedrept = complement indirect, v. indirect. (Învechit) Cădere nedreaptă = caz oblic, v. oblic. cf. EUSTATIEVICI, GR. RUM. 29^r/8. 1. (Despre oameni) Care nu este drept (cu semenii săi), care judecă și apreciază în mod subiectiv pe cineva, aducindu-i prejudicii (morale sau materiale), care nu vrea să recunoască dreptatea cuiva, care nedreptățește pe cineva; (în textele bisericești) păcătos, vicios. De oameni nederepți scoate-me. psalt. 291. Și împăratu nederept și mai hiclean de tot pămîntul. ib. 327, cf. 290, 292. Au fost înainte nederept. coresi, ev. 69. Nu sîmt ca alalți oameni apucători, nedirepți. varlaam, c. 7. Pre toți făcu nedirepți, numai pre sine să află dirept. id. ib. 9. Văzu pe nedreptul domn că întră în pivniță. anon. cantac., cm i, 93. Oamenii carii să nasc într-această planetă sînt... nedirepți, iubitori de avuție (a. 1733). gcr ii, 26/11. Lasă... în inima noastră mîhniri care ne fac nedrepți către frații noștri. marcovici, d. 8/15. Nu-m mai vorbi despre om; el este cel mai nedrept și prin urmare acel mai nerezonat. ar (1839), 34²/44. În fabulă vezi... pe dregătorul nedrept. negruzzi, s. i, 336. Autorul e nedrept. eminescu, s. p. 68. Se găsea nedrept în chipul prea aspru cu care judeca lumea. vlahuță, o. a. i, 103. Omul nedrept se teme de toți. f (1903), 162. I se părea nedreaptă și nedreptatea totdeauna îl revolta. rebreanu, i. 108. (fig.) Îmi părea grozav a-mi închipui amorul atît de nedrept. negruzzi, s. i, 49. Zic că moartea e crudă; eu socot că este numai nedreaptă. id. ib. 244. Trenul ne poartă spre văile și creștetele Carpaților, cari, nedrepți, despart Maramureșul... de Bucovina cea rîzătoare. f (1906), 39. Ar fi prea mare nenorocirea și prea nedrept cerul cu bietul Arbore! delavrancea, o. ii, 120. ◊ (Învechit) Mărturie nedreaptă = martor mincinos; sperjur. Sculară-se spre mere mărturii nedereapte. psalt. 62. Să sculară supra mea mărturii nedirepț ș-au mințitu-ș nedireptatea șie. dosoftei, ap. gcr i, 248/12. ◊ (Substantivat) E nederepții în zua de giudeț în chin a-i vedea. cod. vor. 172/28, cf. 156/14. Iară nedereptul și păcătosul rău văzu și rău înțelease. coresi, ev. 24. Nemilostivii și nederepții întru foc vor fi tremeși. id. ib. 41, cf. 42, 261. Oare cuteza-va neștine de voi... să să judece înaintea celor nedirepți, iară nu înaintea svinților? (cca 1618). gcr i, 46/24. Domnul izbăvi nederepții din năpaste. n. test. (1648), 188^r/29. Am zdrobii măsealele nedirepților. biblia (1688), 375¹/31. Cei nedirepți și fără de lege (a. 1750). gcr ii, 58/5. Ticăloșind norocirea și slava celui nedrept și asupritor..., cîntă. heliade, o. ii, 28. Cel nedrept, dreptatea nicicum o cunoaște. zanne, p. viii, 734. 2. Care aparține unui om nedrept (1), comis de un om nedrept, care trădează pe un om nedrept; care arată, trădează lipsa de obiectivitate a cuiva; care nedreptățește pe cineva, aducîndu-i prejudicii (morale sau materiale); care nu este conform cu principiile de dreptate, de obiectivitate sau, p. ext., de cinste. Că el izbăvi-te-va... de cuvente nedereapte. psalt. 190. Urîiu toată calea nedereaptă. ib. 260. Nederept e cugetul lor. ib. 261, cf. 262. Vei judeca pre cineva cu judecată nedreaptă și fățarnică. neagoe, înv. 9/2. De se va întîmpla o pricină... sau dreaptă sau nedreaptă, răpștesc cei mai mulți și zic că este păcat. antim, p. xxviii. Au vroit... cu chipuri nedrepte a trage în stăpînire... o bucată de loc (a. 1804). uricariul, iv, 95/19. Li s-au hotărît a li se plăti păgubirile pricinuite de cătră nedreapta lucrare a ocîrmuirei otomanicești. ar (1830), 260¹/13. În cîte greșăle poate cădea omul prin nedreptele judecăți ce face! drăghici, r. 75/3. Aceste fapte nedrepte răciră cu totul spiritele moldovenilor. bălcescu, ap. vianu, m. 247. Zdrobiți orînduiala cea crudă și nedreaptă! eminescu, o. i, 60. Prefer lupta în locul unei dreptăți nedrepte. id. s. p. 33. Nedreapta rînduială Ce-a ținut pe Creangă-n sărăcie... E chemată azi la socoteală. d. botez, f. s. 34. ◊ Război nedrept = război dus pentru anexiuni, pentru cotropirea, jefuirea și subjugarea altor popoare, sau îndreptat împotriva forțelor revoluționare. Am hotărît de a nu face niciodată un război nedrept. ist. carol xii, 15^r/8. Războiul nedrept pe care-l poartă în Algeria. Lupta de clasă, 1962, nr. 1, 106. ◊ (Adverbial) Nu te griji tu de-aciia și nemică nederept să-l aibi. coresi, ev. 31. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. negruzzi, s. i, 22. Dă înapoi aceea ce ai luat nedrept. id. ib. ii, 258. (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ absolut; fig.) Fața lui uscățivă, încordată, i se părea nedrept de atrăgătoare. t. popovici, se. 428. ◊ loc. adv. Pe (sau, învechit, cu) nedrept sau (popular, substantivat) pe (sau cu) nedreptul sau (neobișnuit, substantivat) prin nedrept = în mod silnic, samavolnic, nedreptățind pe alții; în mod subiectiv; în mod neîntemeiat, fără temei. Nici să ne îmbogățim cu nederept. coresi, ev. 404. Am făcut ceva cu nedereptul. moxa, 372/25. Să întoarne țeara care o țîne cu nedereptul. șincai, HR. i, 243/24. Ziditorul cu nedreptul împărțește, Cole-ți pare cu scumpete, dincolo că răsipește. conachi, p. 264. Să întoarcă moșiile părintelui său ce cu nedreptul i le luase. negruzzi, s. ii, 147. Nu se zice că cei prepuși, cu dreptul sau nedreptul, de atentat să poată figura de alegători. heliade, ap. ghica, a. 675. Nu ne bagă în samă... cu nedreptul. conv. Lit. xi, 319. El se jura că pe nedrept îl bănuiește. caragiale, o. ii, 225. Pe nedrept ar fi să omoare pe acei oameni. ispirescu, l. 219. Le tot căta vrajmă și se sculase pe nedreptul asupra lor. id. u. 75, cf. 18. Numai prin nedrept ea poate Pe cei slăbi să-i facă treji, Pe fricoși, bărbați viteji. coșbuc, f. 130. Soartea pe nedrept mă bate. id. ib. 131. Pe nedrept în popor se zice că ursul își suge iarna labele. stoica, vîn. 88. O para luată pe nedreptul îți mănîncă o sută drepte. creangă, a. 76, cf. sbiera, p. 4, șez. iii, 15. Din ce cîștigă omul pe dreptate, dracul ia pe jumătate, iară din ce cîștigă pe nedrept îl ia cu stăpîn cu tot. zanne, p. v, 157. ♦ (Învechit, rar; despre bunuri materiale) Care este însușit, agonisit în mod incorect, abuziv, samavolnic. Au zis: să faceț voao priateni... dentru avuție nedireaptă. cheia în. 3^r/6. – pl.: nedrepți, -te. – Și: (învechit) nederept, -eaptă, nedirept, -eaptă adj. – pref. ne- + drept.