8 definiții pentru necomunicativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECOMUNICATÍV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Pref. ne- + comunicativ.

necomunicativ, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: ne- + comunicativ] (D. oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți Si: nesociabil (3).

NECOMUNICATIV, -Ă, necomunicativi, -e, adj. (Despre oameni) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil. – Ne- + comunicativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*necomunicatív adj. m., pl. necomunicatívi; f. necomunicatívă, pl. necomunicatíve

necomunicátiv adj. m. comunicativ


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECOMUNICATIV adj. insociabil, morocănos, mut, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.)

Intrare: necomunicativ
necomunicativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necomunicativ
  • necomunicativul
  • necomunicativu‑
  • necomunicati
  • necomunicativa
plural
  • necomunicativi
  • necomunicativii
  • necomunicative
  • necomunicativele
genitiv-dativ singular
  • necomunicativ
  • necomunicativului
  • necomunicative
  • necomunicativei
plural
  • necomunicativi
  • necomunicativilor
  • necomunicative
  • necomunicativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necomunicativ

etimologie:

  • Prefix ne- + comunicativ.
    surse: DEX '09