nechezare sf [At: COSTINESCU / V: (reg) nic~, ninc~ / Pl: ~zări / E: necheza] (Rar) Nechezat².

NECHEZARE, ‼NI(N)CHEZARE sf., NECHEZAT sbst., NECHEZĂTURĂ (pl. -ri) sf. 1 Faptul de a necheza: mugetul s’amesteca în ninchezarea cailor (DLVR.); clocotea... văzduhul de mugete, nechezături și de țipetele unui al patrulea soiu de dobitoace (GRIG.) ¶ 2 Nechez.

NECHEZARE, nechezări, s. f. (Rar) Nechezat². Se auzeau în sat din vreme în vreme izbucniri de glasuri și nechezări de cai. SADOVEANU, O. VII 123.

nâncheza v vz necheza

necheza vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) îngheza, nânc~, negh~, nenc~, nic~, ninc~, (cscj) ~zi, ninchezi / Pzi: 3 ~chează / E: ns cf râncheza] 1 (D. cai) A scoate strigăte caracteristice speciei Si: a mihohoi, a râncheza, (reg) a mihoni, a mihoti. 2 (În construcții comparative) A striga. 3 (În construcții comparative) A chiui. 4 (În construcții comparative) A răsuna. 5 (D. oameni; irn; dep) A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul². 6 (Pex; d. oameni; irn; dep) A chicoti.

nechezi v vz necheza

negheza v vz necheza

nencheza v vz necheza

nicheza v vz necheza

nichezare sf vz nechezare

nincheza v vz necheza

ninchezare sf vz nechezare

ninchezi v vz necheza

NECHEZ (pl. -zuri) sn. Strigătul calului: atunci auzii un ~ care-mi străbătu urechile (GN.); să auzi... ~uri de cai ce vin de la păscut (ALECS.) [necheza].

NECHEZA, †NECHIEZA, ‼NI(N)CHEZA (-ez) vb. intr. A striga (vorb. de cai): calul ei alb necheza de clocotea pădurea (GN.); calul unde n’a nechiezat odată, cît s’au răsunat toate pădurile (SB.); caii voinici... ninchează, mirosindu-și din depărtare grajdurile (DLVR.).

NICHEZA 👉 NECHEZA.

NINCHEZA... 👉 NECHEZA...

NECHEZA, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

A NECHEZA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza

nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].

ninchezî v. V. necheza: unde ninchezi odată ISP.

nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.

nichéz V. nechez.

ninchéz V. nechez.

nechezare (rar) s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări

nechezare (rar) s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări

nechezare s. f., g.-d. art. nechezării; pl. nechezări

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează, imperf. 3 pl. nechezau; conj. prez. 3 să necheze

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează

necheza vb., ind. prez. 3 sg. nechează

necheza (ind. prez. 3 sg. și pl. nechează)

nechez, -chiază 3.

NECHEZARE s. v. nechezat.

NECHEZARE s. nechez, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)

NECHEZA vb. v. râncheza.

NECHEZA vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.

necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)

ninchezi vb. IV (reg.) a necheza.

NECHEZARE s. f. (Rar) Nechezat². cf. costinescu, LM. Mugetul s-amesteca în ninchezarea cailor. delavrancea, ap. CADE, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se auzeau în sat, din vreme în vreme, izbucniri de glasuri și nechezări de cai. sadoveanu, o. v, 647. – pl.: nechezări. – Și : (regional) nichezare (lm, cade), ninchezare s. f. – v. necheza.

NEGHEZA vb. I v. necheza.