2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECESITÁ, pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

necesita [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 108/3 / Pzi: 3 necesită, (asr) ~tea / E: fr nécessiter] 1 vt (Trs; înv) A obliga. 2 vu A face necesar (1). 3 vu A cere (în mod imperios) Si: a impune, a pretinde, a reclama, (înv) a nevoi (1).

NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.

NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere, a reclama (ceva necesar). Problema necesită o analiză specială.

NECESITÁ vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -tă. / < fr. nécessiter, it. necessitare].

NECESITÁ vb. tr. a impune, a reclama ca absolut necesar. (< fr. nécessiter)

A NECESITÁ pers. 3 necésită tranz. A face să fie necesar; a cere; a reclama; a pretinde; a comporta. /<fr. nécessiter

* necesitéz v. tr. (mlat. necéssito, -áre). Fac necesar, cer, exig: bogăția necesitează multe grijĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necesitá (a ~) vb., ind. prez. 3 necésită

necesitá vb., ind. prez. 3 sg. necésită


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECESITÁ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

NECESITÁ vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)

NECESITA vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecție.)

necesita vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Intrare: necesitat
necesitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necesitat
  • necesitatul
  • necesitatu‑
  • necesita
  • necesitata
plural
  • necesitați
  • necesitații
  • necesitate
  • necesitatele
genitiv-dativ singular
  • necesitat
  • necesitatului
  • necesitate
  • necesitatei
plural
  • necesitați
  • necesitaților
  • necesitate
  • necesitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: necesita
verb (VT6)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • necesita
  • necesitare
  • necesitat
  • necesitatu‑
  • necesitând
  • necesitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • necesită
(să)
  • necesite
  • necesita
  • necesită
  • necesitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • necesită
(să)
  • necesite
  • necesitau
  • necesita
  • necesitaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necesita

etimologie: