14 definiții pentru neant

neant sn [At: BARONZI, I. L. 205 / Pl: (rar) ~uri / E: fr néant] (Flz) Noțiune care desemnează vidul, inexistența, nimicul, moartea, ca antiteze ale existenței Si: neființă (3), (rar) neunde.

NEÁNT s. n. Neființă, nonexistență, nimic. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.

NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.

NEÁNT s. n. Neființă; gol nesfîrșit, nimic. Neantul care domnise de la o margine la alta a orizontului e întrerupt de o superbă ființă în mișcare. BOGZA, C. O. 284. Un slujbaș dat afară... un student care a căzut la examen,vorbesc de marele neant. GHEREA, ST. CR. I 261. ◊ (Poetic) Luna clară, din neant, Pune pe covoare Străluciri de diamant Și mărgăritare. TOPÎRCEANU, P. O. 99. – Pronunțat: ne-ant.

NEÁNT s. inexistență, neființă, nimic, nonexistență, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt. (Așa-zisa liniște a ~ului.)

NEÁNT s.n. Ceea ce nu există; gol, neființă; nimic. [Pron. ne-ant. / < fr. néant].

NEÁNT s. n. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic. (< fr. néant)

NEÁNT n. 1) Noțiune filozofică care desemnează neființa, inexistența, nonexistența. 2) Adâncime foarte mare; prăpastie; noian; genune; abis. [Sil. ne-ant] /<fr. néant

neant n. 1. ceeace nu există; 2. fig. valoare foarte mică: neantul gloriei (= fr. néant).

* neánt (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (fr. néant, vfr. nient, neient, noient, it. niente, nimica, d. lat. ne, nu, și gens, gentis, ginte, neam, ceĭa ce e analog cu neam = nimica). Nimica. Ceĭa ce nu există, haos. Fig. Neantu gloriiĭ, lipsa ei de valoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

neánt s. n. (sil. -ant), pl. neánturi

NEANT s. inexistență, neființă, nimic, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt. (Așa-zisa liniște a ~.)

Intrare: neant
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neant
  • neantul
  • neantu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • neant
  • neantului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neant

  • diferențiere Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul.
    surse: DEX '98 3 exemple
    exemple
    • Neantul care domnise de la o margine la alta a orizontului e întrerupt de o superbă ființă în mișcare. BOGZA, C. O. 284.
      surse: DLRLC
    • Un slujbaș dat afară... un student care a căzut la examen, – vorbesc de marele neant. GHEREA, ST. CR. I 261.
      surse: DLRLC
    • poetic Luna clară, din neant, Pune pe covoare Străluciri de diamant Și mărgăritare. TOPÎRCEANU, P. O. 99.
      surse: DLRLC

etimologie: