12 definiții pentru „neant”   declinări

NEÁNT s. n. Neființă, nonexistență, nimic. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.

NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.

NEÁNT s. n. Neființă; gol nesfîrșit, nimic. Neantul care domnise de la o margine la alta a orizontului e întrerupt de o superbă ființă în mișcare. BOGZA, C. O. 284. Un slujbaș dat afară... un student care a căzut la examen,vorbesc de marele neant. GHEREA, ST. CR. I 261. ◊ (Poetic) Luna clară, din neant, Pune pe covoare Străluciri de diamant Și mărgăritare. TOPÎRCEANU, P. O. 99. – Pronunțat: ne-ant.

neánt s. n. (sil. -ant), pl. neánturi

NEÁNT s. inexistență, neființă, nimic, nonexistență, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt. (Așa-zisa liniște a ~ului.)

NEÁNT s.n. Ceea ce nu există; gol, neființă; nimic. [Pron. ne-ant. / < fr. néant].

NEÁNT s. n. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic. (< fr. néant)

NEÁNT n. 1) Noțiune filozofică care desemnează neființa, inexistența, nonexistența. 2) Adâncime foarte mare; prăpastie; noian; genune; abis. [Sil. ne-ant] /<fr. néant

neant n. 1. ceeace nu există; 2. fig. valoare foarte mică: neantul gloriei (= fr. néant).

* neánt (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (fr. néant, vfr. nient, neient, noient, it. niente, nimica, d. lat. ne, nu, și gens, gentis, ginte, neam, ceĭa ce e analog cu neam = nimica). Nimica. Ceĭa ce nu există, haos. Fig. Neantu gloriiĭ, lipsa ei de valoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NEANT s. inexistență, neființă, nimic, (rar) négură, neúnde, uitáre, (înv.) nedereásă, nefápt. (Așa-zisa liniște a ~.)