2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neamț sm [At: URECHE, L. 99 / Pl: nemți, (rar) ~i / E: slv нѣмьць] 1 German. 2 Austriac. 3 (Îvp; lpl) Popor german. 4 (Îvp) Popor austriac. 5 (Îe) A se face (sau a fi) ~ A se preface că nu înțelege. 6 (Rar; îe) A merge (sau a umbla) drept ca ~ul A fi beat și a merge clătinându-se. 7 (Rar; îe) A spune drept ca ~ul A spune lucrurilor pe nume. 8 (Rar; îe) A tăcea ca ~ul A fi foarte tăcut și închis. 9 (Îae) A tăcea chitic. 10 (Fam; îlv) A lua (sau a fura) luleaua ~ului A se îmbăta. 11 (Îlav) De când nemții cu coadă De mult. 12 (Mol; îs) Vânt de la ~ Vânt care bate dinspre apus. 13 (Reg) Străin din apus. 14 (Îvp) Epitet dat unei persoane îmbrăcate în haine orășenești. 15 (Mol) Personaj din obiceiul de Anul Nou numit „moșnegii”. 16 (Mol; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17 (Mol; art.) Melodie după care se execută dansul neamțul (16).

NEAMȚ, nemți, s. m. German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.

NEAMȚ, nemți, s. m. (Pop.) German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.

NEAMȚ, nemți, s. m. (Popular) Nume dat unui bărbat care face parte dintr-o populație de limbă germană. Găsesc printre răniți, pe jos, și un grup de nemți. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Mă întîmpină un neamț sarbăd și flegmatic, care cîrmuia birtul. NEGRUZZI, S. I 67. Neamțule-n compania ta, Nu-i voinic ca bădița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 314. ◊ Expr. (Familiar) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta, v. lulea.

NEAMȚ nemți m. pop. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania; german. /<sl. nĕmici

neamț m. 1. numele popular al Germanului și în special al Austriacului: a merge drept ca Neamțu, a umbla pe două cărări (cf. a furat luleaua Neamțului, s’a îmbătat); v. coadă; 2. pop. catolic sau protestant. [Slav. NĬEMĬȚĬ, din NĬEMŬ, mut: Slavonii considerau ca «muți» pe vecinii lor germani a căror limbă nu o înțelegeau].

Neamț, Nemțoáĭcă s., pl. Nemți, Nemțoaĭce (vsl. Nĭĕmĭcĭ, pl. Nĭĕmci; Nĭĕmĭciskŭ, nemțesc; pol. Niemiec, rus. Nĭĕmec, ung. Német, alb. Neméts, ngr. Némzzos, turc. Nemče. Cp. cu tribu germanic numit de Romanĭ Németes). German. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta (de la o poveste în care un Neamț beat stătea pe un pod și fuma din lulea, ĭar cînd fiu luĭ ĭ-a zăs să fie atent să nu scape luleaŭa în apă, el ĭ-a răspuns: Tacĭ, măĭ prostule!. Și așa, ĭ-a căzut luleaŭa din gură în apă!). A merge drept ca Neamțu, a fi beat și a te sforța să mergĭ drept ca să nu observe lumea că eștĭ beat. V. Nemțoaĭcă.

Cetatea Neamțului f. V. Neamțu.

Neamțu m. 1. (Muntele), porțiune a Carpaților, desparte basinul Moldovei de al Bistriței; 2. gârliță, afluent al Moldovei; 3. județ așezat în partea de N.-V. a Moldovei: 169.000 loc. Cap. Piatra; 4. (Târgu-Neamțu), oraș în județul cu acelaș nume: 10.000 loc. Spital și fabrică de postav.

Neamțu (Cetatea) f. 1. cetate veche, foarte tare, în județul Neamțu și ale cării ruine se văd pe coasta unui deal la V. de orășelul cu acelaș nume; odinioară, azilul Domnilor Moldovei; 2. mănăstire zidită de Petru Rareș (1530) cu institut de infirmi și de alienați.

Piatra-Neamțu f. oraș în Moldova între munți: 31.000 loc., cap. jud. Neamțu. Comerț de cherestele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

neámț (némți), s. m.1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec.Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

neamț, nemți, s.m. (pop.) 1. german sau austriac. 2. străin (din apus). 3. persoană îmbrăcată în haine orășenești. 4. (art.) numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans.

neámț, nemți, s.m. – 1. Austriac (Bârlea, 1924): „Doamne, bate neamțu-n drum / C-o luat ce-o fost mai bun” (Bârlea, 1924, II: 102); „Măi, neamțule de la Beci” (idem: 133), unde Beci = Viena. „Până ce am păstrat încă amintirea domniei austriece, domnul și neamțul, în mintea țăranului, se identifică” (Țiplea, 1906). 2. German. 3. (înv.) Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat (Faiciuc, 1998: 167; Dragomirești). ♦ (onom.) Neamț, Neamțiu, Neamțu, nume de familie (334 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. němǐcǐ (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < němǔ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Tiktin, cf. DER).

neámț, nemți, s.m. – 1. Austriac (Bârlea 1924): „Doamne, bate neamțu-n drum / C-o luat ce-o fost mai bun” (Bârlea 1924 II: 102); „Măi, neamțule de la Beci” (idem, 133), unde Beci = Viena. „Până ce am păstrat încă amintirea domniei austriece, domnul și neamțul, în mintea țăranului, se identifică” (Țiplea 1906). 2. Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat (Faiciuc 1998: 167; Dragomirești). – Din sl. němǐcǐ, din němǔ „barbar”, cf. neam (DER).

arată toate definițiile

Intrare: Neamț
Neamț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Neamț
Intrare: neamț
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neamțul
  • neamțu‑
plural
  • nemți
  • nemții
genitiv-dativ singular
  • nea
  • neamțului
plural
  • nemți
  • nemților
vocativ singular
  • neamțule
  • nemțe
plural
  • nemților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neamț

  • 1. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania.
    exemple
    • Găsesc printre răniți, pe jos, și un grup de nemți. CAMIL PETRESCU, U. N. 404.
      surse: DLRLC
    • Mă întîmpină un neamț sarbăd și flegmatic, care cîrmuia birtul. NEGRUZZI, S. I 67.
      surse: DLRLC
    • Neamțule-n compania ta, Nu-i voinic ca bădița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 314.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: