2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAUTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico.

NAUTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico.

nautic1, ~ă [At: COD. VOR. 86/17 / P: na-u~ / V: (înv) ~ftic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr nautique, gr ναυτικός] 1 sm (Înv, îf naftic) Corăbier. 2 sf Știință și tehnică de a dirija mersul unei nave (1) Si: navigație (5), (îvr) navtichie. 3 a Care se referă la nautică (2). 4 a Care ține de nautică (2). 5 a (D. sporturi) Care se practică pe apă.

-nautic2 [At: DN3 / P: na-u~ / E: cf lat nauta „navigator”] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Navigație. 2 Referitor la navigație.

NAUTIC, -Ă, nautici, -e, adj. Care servește la navigație, referitor la navigație. Hartă nautică. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. Cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbușoară de la dv. CARAGIALE, O. VII 106.

NAUTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].

NAUTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)

NAUTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de navigația pe apă; propriu navigației pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique

* naútic, -ă adj. (vgr. nautikos, lat. nauticus. V. înot 2). Relativ la navigațiune: arta nautică. – Și náŭtic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nautic adj. m., pl. nautici; f. nautică, pl. nautice

nautic adj. m., pl. nautici; f. nautică, pl. nautice

nautic adj. m. (sil. na-u-), pl. nautici; f. sg. nautică, pl. nautice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOTOCROS NAUTIC s. (SPORT) motonautică.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-NAUTIC „referitor la navigație”. ◊ gr. nautikos „de navigație, naval” > fr. -nautique, germ. -nautisch > rom. -nautic.

Intrare: nautic (adj.)
nautic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nautic
  • nauticul
  • nauticu‑
  • nautică
  • nautica
plural
  • nautici
  • nauticii
  • nautice
  • nauticele
genitiv-dativ singular
  • nautic
  • nauticului
  • nautice
  • nauticei
plural
  • nautici
  • nauticilor
  • nautice
  • nauticelor
vocativ singular
plural
Intrare: nautic (suf.)
nautic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • nautic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nautic, nauticăadjectiv

  • 1. Care servește la navigație, privitor la navigație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Hartă nautică. DLRLC
    • 1.1. (Despre sporturi) Care se practică pe apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbușoară de la dv. CARAGIALE, O. VII 106. DLRLC
etimologie:

nauticelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. DN
  • 2. limba greacă nautikos „de navigație, naval”. MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.