2 intrări
14 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAUTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico.
NAUTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nautic1, ~ă [At: COD. VOR. 86/17 / P: na-u~ / V: (înv) ~ftic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr nautique, gr ναυτικός] 1 sm (Înv, îf naftic) Corăbier. 2 sf Știință și tehnică de a dirija mersul unei nave (1) Si: navigație (5), (îvr) navtichie. 3 a Care se referă la nautică (2). 4 a Care ține de nautică (2). 5 a (D. sporturi) Care se practică pe apă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-nautic2 [At: DN3 / P: na-u~ / E: cf lat nauta „navigator”] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Navigație. 2 Referitor la navigație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTIC, -Ă, nautici, -e, adj. Care servește la navigație, referitor la navigație. Hartă nautică. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. Cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbușoară de la dv. CARAGIALE, O. VII 106.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NAUTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de navigația pe apă; propriu navigației pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nautic a. ce ține de navigațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* naútic, -ă adj. (vgr. nautikos, lat. nauticus. V. înot 2). Relativ la navigațiune: arta nautică. – Și náŭtic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nautic adj. m., pl. nautici; f. nautică, pl. nautice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nautic adj. m., pl. nautici; f. nautică, pl. nautice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nautic adj. m. (sil. na-u-), pl. nautici; f. sg. nautică, pl. nautice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOTOCROS NAUTIC s. (SPORT) motonautică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-NAUTIC „referitor la navigație”. ◊ gr. nautikos „de navigație, naval” > fr. -nautique, germ. -nautisch > rom. -nautic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nautic, nauticăadjectiv
- 1. Care servește la navigație, privitor la navigație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Hartă nautică. DLRLC
- 1.1. (Despre sporturi) Care se practică pe apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cînd vă vor da răgaz variile sporturi nautice, vom primi, sper, cîte o vorbușoară de la dv. CARAGIALE, O. VII 106. DLRLC
-
-
etimologie:
- nauticus DEX '09 DEX '98 DN
- nautico DEX '09 DEX '98
- nautique DN
nauticelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. DN
- 2. nautikos „de navigație, naval”. MDN '00