nautic¹, ~ă [At: COD. VOR. 86/17 / P: na-u~ / V: (înv) ~ftic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr nautique, gr ναυτικός] 1 sm (Înv, îf naftic) Corăbier. 2 sf Știință și tehnică de a dirija mersul unei nave (1) Si: navigație (5), (îvr) navtichie. 3 a Care se referă la nautică (2). 4 a Care ține de nautică (2). 5 a (D. sporturi) Care se practică pe apă.