2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.

NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.

naufragiere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: na-u-fra-gi-e-re / V: (nob) ~gare, (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: naufragia] 1 Suferire a unui naufragiu. 2 (Ccr) Naufragiu (1). 3 (Fig) Ajungere într-o situație nefericită din cauza unor întâmplări nefavorabile. 4 (Fig; spc) Ruinare.

NAUFRAGIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.

naufragia vi [At: PONTBRIANT, D. / P: na-ufra-gi-a / Pzi: ~iez / E: naufragiu] 1 (D. nave; pex d. oameni) A suferi un naufragiu (1) Si: (înv) a se naufrânge (1). 2 (Fig) A se afla într-o situație nedorită, nepotrivită din cauza unor întâmplări nefavorabile Vz ratare. 3 (Rar; fig) A se ruina complet.

NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. A suferi un naufragiu. Corabia a naufragiat.Fig. Junele... se află acum în tristul adăpost al celor a căror inteligență a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.

NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].

NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)

A NAUFRAGIÁ ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naufragiére (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri

naufragiére s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri

naufragiá (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiáză, 1 pl. naufragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragiéze; ger. naufragiínd (-gi-ind)

naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. și pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)

naufragia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. naufragiază, 1 pl. naufragiem, ger. naufragiind)

naufragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrînge.

Intrare: naufragiere
naufragiere substantiv feminin
  • silabație: na-u-fra-gi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naufragiere
  • naufragierea
plural
  • naufragieri
  • naufragierile
genitiv-dativ singular
  • naufragieri
  • naufragierii
plural
  • naufragieri
  • naufragierilor
vocativ singular
plural
Intrare: naufragia
  • silabație: na-u-fra-gi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naufragia
  • naufragiere
  • naufragiat
  • naufragiatu‑
  • naufragiind
  • naufragiindu‑
singular plural
  • naufragia
  • naufragiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naufragiez
(să)
  • naufragiez
  • naufragiam
  • naufragiai
  • naufragiasem
a II-a (tu)
  • naufragiezi
(să)
  • naufragiezi
  • naufragiai
  • naufragiași
  • naufragiaseși
a III-a (el, ea)
  • naufragia
(să)
  • naufragieze
  • naufragia
  • naufragie
  • naufragiase
plural I (noi)
  • naufragiem
(să)
  • naufragiem
  • naufragiam
  • naufragiarăm
  • naufragiaserăm
  • naufragiasem
a II-a (voi)
  • naufragiați
(să)
  • naufragiați
  • naufragiați
  • naufragiarăți
  • naufragiaserăți
  • naufragiaseți
a III-a (ei, ele)
  • naufragia
(să)
  • naufragieze
  • naufragiau
  • naufragia
  • naufragiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naufragiere

  • 1. Faptul de a naufragia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: naufragiu

etimologie:

  • vezi naufragia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

naufragia

  • 1. (Despre nave) A suferi un naufragiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: naufrânge îneca attach_file 2 exemple
    exemple
    • Corabia a naufragiat.
      surse: DLRLC
    • figurat Junele... se află acum în tristul adăpost al celor a căror inteligență a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A suferi un naufragiu.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat A se ruina complet, a suferi un eșec total.
      surse: DN
  • 2. figurat A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: