naufragiere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: na-u-fra-gi-e-re / V: (nob) ~gare, (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: naufragia] 1 Suferire a unui naufragiu. 2 (Ccr) Naufragiu (1). 3 (Fig) Ajungere într-o situație nefericită din cauza unor întâmplări nefavorabile. 4 (Fig; spc) Ruinare.

NAUFRAGIERE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].

naufragare sf vz naufragiare

naufragia vi [At: PONTBRIANT, D. / P: na-ufra-gi-a / Pzi: ~iez / E: naufragiu] 1 (D. nave; pex d. oameni) A suferi un naufragiu (1) Si: (înv) a se naufrânge (1). 2 (Fig) A se afla într-o situație nedorită, nepotrivită din cauza unor întâmplări nefavorabile Vz ratare. 3 (Rar; fig) A se ruina complet.

naufragiare sf vz naufragiere

NAUFRAGIA, naufragiez, vb. I. Intranz. A suferi un naufragiu. Corabia a naufragiat. ◊ Fig. Junele... se află acum în tristul adăpost al celor a căror inteligență a naufragiat pe valurile oceanului de nenorociri. MACEDONSKI, O. IV 16.

NAUFRAGIA vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].

NAUFRAGIA vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)

A NAUFRAGIA ~ez intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu

naufragià v. a face naufragiu.

* naufragiéz și naŭ- v. tr. (d. naufragiŭ; fr. naufrager, it. naufragare). Mă înec, sufer naufragiŭ, vorbind de corăbiĭ și oameniĭ din ele. V. eșuez.

naufragiere (desp. na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragierii; pl. naufragieri

naufragiere (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragierii; pl. naufragieri

naufragiere s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragierii; pl. naufragieri

naufragia (a ~) (desp. na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. naufragiez (desp. -gi-ez), 3 naufragiază, 1 pl. naufragiem; conj. prez. 1 sg. să naufragiez, 3 să naufragieze; ger. naufragiind (desp. -gi-ind)

naufragia (a ~) (na-u-fra-gi-a) vb., ind. prez. 3 naufragiază, 1 pl. naufragiem (-gi-em); conj. prez. 3 să naufragieze; ger. naufragiind (-gi-ind)

naufragia vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiez, 3 sg. și pl. naufragiază, 1 pl. naufragiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragieze; ger. naufragiind (sil. -gi-ind)

naufragia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. naufragiază, 1 pl. naufragiem, ger. naufragiind)

naufragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.

NAUFRAGIA vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrînge.