14 definiții pentru naufragiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naufragiu sn [At: MAIOR, T. 14/17 / P: na-u~ / V: (rar) ~fraj / Pl: ~ii, (rar) ~age / E: lat naufragium, it naufragio, fr naufrage] 1 Accident al unei nave, care provoacă scufundarea ei sau o pune în imposibilitate de a-și continua drumul Si: (rar) naufragiere (2), (înv) naiefrângere. 2 (Fig) Pagubă. 3 (Fig) Nenorocire. 4 (Fig) Dezastru. 5 (Fig) Ruină. 6 (Fig) Distrugere. 7 (Fig) Eșec total.

NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.

NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.

NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Scufundare sau eșuare a unei nave; avariere gravă sau accident care scoate o navă din circulație. Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19. În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804.

NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].

NAUFRÁGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)

NAUFRÁGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave în urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-și continua calea; catastrofă maritimă. A suferi un ~. 2) fig. Eșec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie

naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare.

* naufrágiŭ n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, navă, și frangere, a frînge). Înecarea saŭ spargerea uneĭ corăbiĭ și imposibilitatea de a maĭ înainta, cum ar fi aruncarea eĭ pe niște stîncĭ: a face, a suferi naufragiŭ. Fig. Ruină, mare pagubă: naufragiu uneĭ averĭ. – Și naŭ-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naufrágiu [giu pron. giu] (na-u-fra-) s. n., art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (-gi-i-)

naufrágiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu pron. -giu), art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (sil. -gi-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAUFRÁGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.

NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrîngere.

Intrare: naufragiu
naufragiu substantiv neutru
  • silabație: na-u-fra-giu
  • pronunție: naufragĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naufragiu
  • naufragiul
  • naufragiu‑
plural
  • naufragii
  • naufragiile
genitiv-dativ singular
  • naufragiu
  • naufragiului
plural
  • naufragii
  • naufragiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naufragiu

  • 1. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: naiefrângere 3 exemple
    exemple
    • Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19.
      surse: DLRLC
    • În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84.
      surse: DLRLC
    • În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Eșec total.
    surse: DN MDN '00 sinonime: dezastru distrugere eșec ruină

etimologie: