7 definiții pentru naturalizație naturalizațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naturalizație sf [At: CR (1829), 1492/1 / P: ~ți-e / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr naturalisation] (Înv) 1-3 Naturalizare (1-3).

NATURALIZÁȚIE s.f. Naturalizare. [< fr. naturalisation].

NATURALIZÁȚIE s. f. naturalizare. (< fr. naturalisation)

naturalizațiune sf vz naturalizație

* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naturalizáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. naturalizáția (-ți-a), g.-d. naturalizáții, art. naturalizáției

naturalizáție s. f. (sil. -ți-e), art. naturalizáția (sil. -ți-a), g.-d. naturalizáții, art. naturalizáției

Intrare: naturalizație
naturalizație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalizație
  • naturalizația
plural
genitiv-dativ singular
  • naturalizații
  • naturalizației
plural
vocativ singular
plural
naturalizațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalizațiune
  • naturalizațiunea
plural
  • naturalizațiuni
  • naturalizațiunile
genitiv-dativ singular
  • naturalizațiuni
  • naturalizațiunii
plural
  • naturalizațiuni
  • naturalizațiunilor
vocativ singular
plural