NATURALIZAȚIE s. f. (Învechit) 1. (Jur.) Naturalizare (1). Cf. i. golescu, c. Lege pentru naturalizația (scrierea între patrioți) acestor streini. cr (1829), 149²/1, cf. negulici. Aceste reguli în privința naturalisațiunei le avem și noi în legislațiunea noastră. dîmbovița (1858), 14¹/49. Cere naturalizațiunea prin suplică către domn. HAMANGIU, c. c. 15. 2. Naturalizare (2). Cu toate îngrijirile ce poate să aibă cineva pentru cultura plantelor din șure, nu poate să le dea binefacerile aerului slobod și ale luminei nemijlocite... naturalizația le-ar aduce toate foloasele acestea. brezoianu; a. 413/13. – Pronunțat: -ți-e. – pl. : naturalizații. – Și: naturalizațiune s. f. – Din fr. naturalisation.