NATURALIST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. 2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.

naturalist, ~ă [At: MOLNAR, I. 55/7 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr naturaliste, ger Naturalist] 1 smf Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii Si: (înv) naturist (1). 2-6 smf (Rar) Adept al naturalismului (2-6). 7-11 a Care aparține naturalismului (2-6) Si: (îvr) naturalistic (1-5). 12-16 a Care reflectă naturalismul (2-6) Si: (îvr) naturalistic (6-10). 17-21 a Caracteristic naturalismului (2-6) Si: (îvr) naturalistic (11-15). 22-26 a Privitor la naturalism (2-6) Si: (îvr) naturalistic (16-20).

NATURALIST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. 2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism; care reflectă naturalismul, caracteristic naturalismului. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.

NATURALIST², -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. Cam demult, fusesem pe coclauri cu un mare naturalist. HOGAȘ, M. N. 99.

NATURALIST¹, -Ă, naturaliști, -ste, adj. Care se referă la naturalism, care reflectă naturalismul, care aparține naturalismului. Georges Sand influențează romanul naturalist francez prin intermediul romanului rus. GHEREA, ST. CR. III 199.

NATURALIST, -Ă adj. Privitor la naturalism; care reflectă naturalismul. // s.m. și f. 1. Adept al naturalismului. 2. Specialist în științele naturii. [Cf. fr. naturaliste].

NATURALIST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al naturalismului. II. s. m. f. specialist în științele naturii. (< fr. naturaliste)

NATURALIST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se ocupă cu științele naturii. 2) Adept al naturalismului. /<fr., germ. naturaliste

NATURALIST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de naturalism; propriu naturalismului. Stil ~. /<fr. naturaliste, germ. Naturaliste

naturalist m. cel ce se ocupă în special cu istoria naturală (animale, plante, minerale).

* naturalíst, -ă s. (d. natural). Persoană care se ocupă de zoologie, botanică, mineralogie ș.a.: Aristotele, Pliniŭ și Buffon aŭ marĭ naturaliștĭ. Partizan al naturalizmuluĭ în artă, literatură, filosofie. Adj. Bazat pe natură: prima religiune a Romanilor a fost un panteizm naturalist.

naturalist adj. m., s. m., pl. naturaliști; adj. f., s. f. naturalistă, pl. naturaliste

naturalist adj. m., s. m., pl. naturaliști; adj. f., s. f. naturalistă, pl. naturaliste

naturalist s. m., adj. m., pl. naturaliști; f. sg. naturalistă, pl. naturaliste

NATURALIST, -Ă adj. (cf. fr. naturaliste): în sintagma curent naturalist (v.).

NATURALIST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)

NATURALIST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)

NATURALIST, -Ă s. m. și f., adj. I. s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii; (învechit) naturist (1). Naturalistul, adecă ispititorul firii. molnar, i. 55/7. Naturalist, cel ce să îndeletnicește mai ales la istoria firească. vîrnav, l. 138^v/21, cf. id. f. 169^v/11, cat. man. ii, 112. Guvernul ieri a trimis o comisie de naturalisti... să facă cercetare cu de-amăruntul asupra schimbării deodată a feți[i] apei acestor două lacuri. cr (1829), 97¹/22. Naturaliștii din aceste două corăbii... au adus adunări scumpe de mai multe lucruri. ar (1829), 137²/4. Această comisie jălește pierderea iscusitului său naturalist. ib. (1830), 14²/17. Naturaliștii (învățații în cele ale firii). ib. (1832), 87¹/41, cf. genilie, g. 54/8. Vestitul naturalist Liné. j. cihac, i. n. 263/22. Acele scrisori înștiințează asemine despre moartea unui naturalist franțez. ar (1839), 56¹/41, cf. valian, v., negulici, stamati, d., prot.-pop., n. d., pontbriant, d. O observațiune a naturalistului Agassiz. hasdeu, i. c. i, xii, cf. costinescu. Celebrul fiziolog... era un mare naturalist. maiorescu, cr. ii, 162. Știa ce o să ajungă copilul acesta: naturalist. brătescu-voinești, p. 194. Fusesem pe coclauri cu un mare. naturalist... el după buruieni atingătoare de flora Moldovei, în general, și a Ceahlăului îndeosebi, eu de teleleu Tanasă. hogaș, m. n. 99. În Moldova s-a întemeiat, în 1833, Societatea naturaliștilor. AGROTEHNICA, I, 36. 2. (Rar) Adept al naturalismului (2, 3). cf. GHEREA, ST. CR. I, 16. II. adj. Care aparține naturalismului (3), care reflectă naturalismul, caracteristic naturalismului, privitor la naturalism; (învechit, rar) naturalistic. Georges Sand influențează romanul naturalist francez. gherea, st. cr. iii, 199. Este de dorit ca dl Ioan Adam... să părăsească direcțiunea prea naturalistă și să vină cu lucrări care să se poată ceti în toate saloanele. f (1903), 176. Gustave Lanson .. recunoaște în întrebuințarea imperfectului indicativului un procedeu obștesc al romancierilor naturaliști. vianu, m. 210. Cu toții sîntem conștienți de pericolul modei, – indiferent dacă ea s-ar numi naturalistă, cu tendință spre stilizare, sau altfel. t ianuarie 1962, 38. ◊ (Adverbial) Artiștii n-au copiat mecanic, naturalist, realitatea, ci au ales, au generalizat fenomenele cele mai tipice ale realității. contemp. 1956, nr. 485, 3/5. – pl.: naturaliști, -ste și (învechit, m.) naturalisti. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.