13 definiții pentru naturalist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NATURALÍST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. 2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.

naturalist, ~ă [At: MOLNAR, I. 55/7 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr naturaliste, ger Naturalist] 1 smf Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii Si: (înv) naturist (1). 2-6 smf (Rar) Adept al naturalismului (2-6). 7-11 a Care aparține naturalismului (2-6) Si: (îvr) naturalistic (1-5). 12-16 a Care reflectă naturalismul (2-6) Si: (îvr) naturalistic (6-10). 17-21 a Caracteristic naturalismului (2-6) Si: (îvr) naturalistic (11-15). 22-26 a Privitor la naturalism (2-6) Si: (îvr) naturalistic (16-20).

NATURALÍST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. 2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism; care reflectă naturalismul, caracteristic naturalismului. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.

NATURALÍST2, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. Cam demult, fusesem pe coclauri cu un mare naturalist. HOGAȘ, M. N. 99.

NATURALÍST, -Ă adj. Privitor la naturalism; care reflectă naturalismul. // s.m. și f. 1. Adept al naturalismului. 2. Specialist în științele naturii. [Cf. fr. naturaliste].

NATURALÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al naturalismului. II. s. m. f. specialist în științele naturii. (< fr. naturaliste)

NATURALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se ocupă cu științele naturii. 2) Adept al naturalismului. /<fr., germ. naturaliste

naturalist m. cel ce se ocupă în special cu istoria naturală (animale, plante, minerale).

* naturalíst, -ă s. (d. natural). Persoană care se ocupă de zoologie, botanică, mineralogie ș.a.: Aristotele, Pliniŭ și Buffon aŭ marĭ naturaliștĭ. Partizan al naturalizmuluĭ în artă, literatură, filosofie. Adj. Bazat pe natură: prima religiune a Romanilor a fost un panteizm naturalist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naturalíst adj. m., s. m., pl. naturalíști; adj. f., s. f. naturalístă, pl. naturalíste

naturalíst s. m., adj. m., pl. naturalíști; f. sg. naturalístă, pl. naturalíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NATURALÍST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)

NATURALIST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)

Intrare: naturalist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalist
  • naturalistul
  • naturalistu‑
plural
  • naturaliști
  • naturaliștii
genitiv-dativ singular
  • naturalist
  • naturalistului
plural
  • naturaliști
  • naturaliștilor
vocativ singular
  • naturalistule
  • naturaliste
plural
  • naturaliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naturalist, -ă (persoană) naturalistă

  • 1. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: naturist, -ă (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • Cam demult, fusesem pe coclauri cu un mare naturalist. HOGAȘ, M. N. 99.
      surse: DLRLC
  • 2. Adept al naturalismului.
    surse: DN

etimologie: