opțiuni
  • info

14 definiții pentru naturalist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NATURALIST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. 2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.

naturalist, ~ă [At: MOLNAR, I. 55/7 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr naturaliste, ger Naturalist] 1 smf Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii Si: (înv) naturist (1). 2-6 smf (Rar) Adept al naturalismului (2-6). 7-11 a Care aparține naturalismului (2-6) Si: (îvr) naturalistic (1-5). 12-16 a Care reflectă naturalismul (2-6) Si: (îvr) naturalistic (6-10). 17-21 a Caracteristic naturalismului (2-6) Si: (îvr) naturalistic (11-15). 22-26 a Privitor la naturalism (2-6) Si: (îvr) naturalistic (16-20).

NATURALIST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. 2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism; care reflectă naturalismul, caracteristic naturalismului. – Din fr. naturaliste, germ. Naturalist.

NATURALIST2, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. Cam demult, fusesem pe coclauri cu un mare naturalist. HOGAȘ, M. N. 99.

NATURALIST, -Ă adj. Privitor la naturalism; care reflectă naturalismul. // s.m. și f. 1. Adept al naturalismului. 2. Specialist în științele naturii. [Cf. fr. naturaliste].

NATURALIST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al naturalismului. II. s. m. f. specialist în științele naturii. (< fr. naturaliste)

NATURALIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se ocupă cu științele naturii. 2) Adept al naturalismului. /<fr., germ. naturaliste

naturalist m. cel ce se ocupă în special cu istoria naturală (animale, plante, minerale).

* naturalíst, -ă s. (d. natural). Persoană care se ocupă de zoologie, botanică, mineralogie ș.a.: Aristotele, Pliniŭ și Buffon aŭ marĭ naturaliștĭ. Partizan al naturalizmuluĭ în artă, literatură, filosofie. Adj. Bazat pe natură: prima religiune a Romanilor a fost un panteizm naturalist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

naturalist adj. m., s. m., pl. naturaliști; adj. f., s. f. naturalistă, pl. naturaliste

naturalist adj. m., s. m., pl. naturaliști; adj. f., s. f. naturalistă, pl. naturaliste

naturalist s. m., adj. m., pl. naturaliști; f. sg. naturalistă, pl. naturaliste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NATURALIST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)

NATURALIST s. (înv.) naturist. (Un reputat ~.)

Intrare: naturalist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalist
  • naturalistul
  • naturalistu‑
plural
  • naturaliști
  • naturaliștii
genitiv-dativ singular
  • naturalist
  • naturalistului
plural
  • naturaliști
  • naturaliștilor
vocativ singular
  • naturalistule
  • naturaliste
plural
  • naturaliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

naturalist, naturaliștisubstantiv masculin
naturalistă, naturalistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: naturist
    • format_quote Cam demult, fusesem pe coclauri cu un mare naturalist. HOGAȘ, M. N. 99. DLRLC
  • 2. Adept al naturalismului. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.