29 de definiții pentru natură (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

natu [At: CALENDARI (1733), 35/1 / V: (pop) nă~ / A și: natură / Pl: (sf) ~ri / E: lat natura, it natura, fr nature, ger Natur] 1 sf Lume materială Si: fire, univers. 2 sf Totalitate a ființelor și a lucrurilor din univers. 3 sf (Prc) Lume fizică înconjurătoare, formată din vegetație, climă, forme de relief. 4 sf (Îs) Științele ~rii Științe care au ca obiect studierea naturii (3). 5 sf (Îs) ~ moartă sau statică Grup de obiecte mărunte, neînsuflețite (fructe, flori, vânat etc.). 6 sf (Pex; îas) Pictură care înfățișează un astfel de grup. 7-8 sf (Îljv) După ~ (Într-un mod) care ia ca model obiecte din realitate. 9 sf (Îlav) În ~ În realitate Si: aievea. 10 sf (Pex; îal) În persoană. 11 sf (Înv; îlav) Din ~ În mod firesc. 12 sf (Îal) Pe cale naturală. 13-14 sf (Înv; lpl) (Contribuție în) produse ale solului. 15-16 sf (Îoc în bani; îljv) În ~ (Care constă) în obiecte sau în produse. 17 ai (Înv; d. aur) Care este în stare pură, neamestecat cu alte substanțe. 18 sf Ansamblu al legilor după care se dezvoltă universul. 19 sf Univers personificat, considerat ca o forță activă, creatoare, condusă de anumite legi. 20 sf Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezultă din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa Si: fire, structură, temperament, (îvp) nărav, (îrg) natural (33). 21 sf (Îs) A doua ~ Ansamblu de însușiri dobândite, care au căpătat forța și importanța celor înnăscute. 22-23 sf (Îljv) Din (sau de la) ~ (Care este) înnăscut. 24 sf (Reg; îe) A avea (sau a fi cu) ~ A fi violent. 25 sf (Îae) A fi periculos. 26 sf (Îae) A fi arțăgos. 27 sf (Reg) Viciu. 28 sf (Reg) Patimă. 29 sf Ceea ce ține de viața senzorială. 30 sf Ceea ce este lipsit de artificiu, de afectare. 31 sf Caracter specific al unui lucru. 32 sf Trăsătură particulară și esențială Si: calitate. 33 sf Fel în care este alcătuit un lucru Si: conformație, structură. 34 sf (În legătură cu abstracte) Esență. 35 sf (Pex) Gen. 36 sf (Îla) De ~ să... Capabil să...

NATÚRĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = gen al picturii și graficii care înfățișează subiecte neînsuflețite (flori, obiecte ceramice etc.) grupate sau aranjate într-un anumit decor; natură statică. ◊ Loc. adj. și adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ◊ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. și adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezultă din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate. ◊ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ◊ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.

NATÚRĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfățișează un astfel de grup. ◊ Loc. adj. și adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ◊ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. și adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate. ◊ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ◊ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.

NATÚRĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială care constituie realitatea obiectivă existentă în afara conștiinței și independent de ea, organizată într-un tot unitar, coerent, în veșnică mișcare și dezvoltare; univers, lume. Natura există independent de orice filozofie; ea este temelia pe care am crescut noi, oamenii, noi înșine produse ale naturii; în afara naturii și a omului nu există nimic. MARX-ENGELS, O. A. II 398. Se simțea în aer că vine furtuna. O grijă înfioră mulțimea, căci pe deasupra capetelor plana ca un mister eterna groază de elementele naturii. BART, E. 237. ◊ Științele naturii = (în opoziție cu științele sociale) științele care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare. ♦ (În limbaj curent) Lumea înconjurătoare (vegetația, formele de relief, apele etc.). Îndeletnicirea... vînatului și pescuitului i-ar fi prelungit bucuria luminii în natura veșnic înnoită, în cîmpii și dumbrăvi. SADOVEANU, E. 43. Natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă. ANGHEL, PR. 61. Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer și pe toate din natură. EMINESCU, O. I 142. ◊ (Numai în expr.) Natură moartă = a) grup de obiecte neînsuflețite. În sînul acestei naturi moarte... doctorul trăia singur, misterios, ca un mag din alte vremi. BART, E. 173; b) pictură care înfățișează un astfel de grup. Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69. ◊ Loc. adj. și adv. După natură = (executat) direct după obiectele din realitate, fără intermediul unei reproduceri. Pictează după natură. 2. (Numai în loc. adj. și adv.) În natură = (în opoziție cu în bani) în obiecte, în mărfuri, în produse. A plăti în natură. Impozit în natură.Hoțul prins întoarce în fine cele furate sau în natură sau în pielea sa. GHICA, A. 663. 3. Totalitatea caracteristicilor fizice sau psihice ale unui individ; fire, fel de a fi, temperament. În rîndul primilor realiști stă Costache Negruzzi, natură cumpătată și discretă. VIANU, A. P. 47. Sînt oameni închiși... naturi posomorîte și refractare care împrăștie în jurul lor ca o senzație de frig. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. 4. Caracter specific al unui lucru, calitate; fel de a fi. Datoria... fiecărui patriot era ca nici un minut să nu înceteze din lucrări, care de natura lor să fie ca o protestație energică. GHICA, A. 795. Acești doi oameni vestiți prin cercările lor, unul cu idei, cu foc, inimă și talent, al doile cu giudecată dreaptă numai și conștiința naturei limbei, sînt Ronsard și Malherbe. RUSSO, S. 64. ◊ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... Argument de natură să impresioneze.Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles.

NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].

NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ♦ științele ~ii = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)

NATÚRĂ ~i f. 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea ființelor și lucrurilor existente. * ~ moartă a) grup de obiecte neînsuflețite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) ~ înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliște; peisaj. A admira ~a. * În sânul ~ii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esență. ~a lucrurilor. 4): În ~ în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După ~ după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umană. * Obișnuința este a doua ~ se spune despre o stare sau o acțiune cu care s-a obișnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. * Cărbune de ~ organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de așa ~ (lucrurile sunt) de așa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

natură f. 1. totalul lucrurilor create: a contempla natura; 2. ordine stabilită în univers: legile naturei; 3. organizarea ființelor însuflețite: natura omului; 4. caracter particular: natura focului; 5. afecțiune naturală între consângeni: sentimentele naturei; 6. dispozițiune sufletească: deprinderea e a doua natură; 7. producțiunile naturei: arta pretinde a perfecționa natura; 8. lucrul însuș: hrana se poate primi în natură sau în bani.

* natúră f., pl. ĭ (lat. natura, d. natus, născut. V. nat). Totalitatea lucrurilor care există realmente, fire: cele treĭ regnurĭ ale naturiĭ. Ordine stabilită în univers: legile naturiĭ. Ceĭa ce e natural: a schimosi natura. Esență, caracter, origine: natura divină, umană, vegetală, minerală. Organizațiunea fie-căruĭ animal: natura peșteluĭ e de a trăi în apă. Temperament: natură bilioasă. Înclinațiune a sufletuluĭ: natură nobilă. Afecțiune a sîngeluĭ, a raseĭ: sentimentele naturiĭ. Valoare proprie, lucru natural saŭ marfă (nu banĭ): a plăti în natură. Model natural după care pictează pictoru: a picta după natură. Fel: obĭecte de natură diferită. Contra naturiĭ, contra indicațiunilor naturiĭ. A forța natura, a vrea maĭ mult de cît poate natura (de ex., a chinui un copil să învețe ceĭa ce e prea greŭ p. etatea luĭ). A plăti naturiĭ tributu, a muri. Natură moartă. V. mort.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri

natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.

NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esență. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformație. 7. v. fire.

NATU s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cîntecul se răspîndea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică = natură moartă. 3. esență, substanță. (~ unui fenomen.) 4. calitate, însușire. (~ unui lucru.) 5. caracter, factură, fel, gen. (Competiție de o ~ aparte.) 6. conformație, constituție, factură, fizic, structură, (înv.) temperament. (O ~ delicată sau robustă.) 7. caracter, fire, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. și reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (O ~ emotivă.)

natu s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură.Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTHROPOS PHYSEI ZOON POLITICON (Aυθρωποζ φὑσει ξωου πολιτιϰόυ) (gr.) omul este prin natura lui o ființă socială – Aristotel, „Politica”, I, 9.

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, instituție înființată în anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliată Academiei Române (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii și de a adopta măsuri pentru ocrotirea lor. Pînă în prezent a delimitat c. 400 de rezervații naturale (ex. Parcul național Retezat, Polița cu Crini din Ceahlău, Valea Fagilor din N M-ților Măcin, Pădurea Letea, lacul și pîrîul Pețea etc.) și a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colți) și faunistice (ex. rîsul, nagîțul, ciocîntorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a încă 11 parcuri naționale (Rodna, Călimani, Ceahlău, Piatra Craiului, Delta Dunării ș.a.) realizate în 1990 și reglementarea prin legi a protecției mediului înconjurător.

CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.

arată toate definițiile

Intrare: natură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • natu
  • natura
plural
  • naturi
  • naturile
genitiv-dativ singular
  • naturi
  • naturii
plural
  • naturi
  • naturilor
vocativ singular
plural

natură

  • 1. Lumea materială; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fire univers 2 exemple
    exemple
    • Natura există independent de orice filozofie; ea este temelia pe care am crescut noi, oamenii, noi înșine produse ale naturii; în afara naturii și a omului nu există nimic. MARX-ENGELS, O. A. II 398.
      surse: DLRLC
    • Se simțea în aer că vine furtuna. O grijă înfioră mulțimea, căci pe deasupra capetelor plana ca un mister eterna groază de elementele naturii. BART, E. 237.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
      exemple
      • Îndeletnicirea... vînatului și pescuitului i-ar fi prelungit bucuria luminii în natura veșnic înnoită, în cîmpii și dumbrăvi. SADOVEANU, E. 43.
        surse: DLRLC
      • Natura, în felul ei, nu e nici tristă, nici veselă. ANGHEL, PR. 61.
        surse: DLRLC
      • Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scînteind plutea prin aer și pe toate din natură. EMINESCU, O. I 142.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.3. Natură moartă = gen al picturii și graficii care înfățișează subiecte neînsuflețite (flori, obiecte ceramice etc.) grupate sau aranjate într-un anumit decor; natură statică.
      surse: DEX '09
      • 1.3.1. Grup de obiecte neînsuflețite.
        surse: DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • În sînul acestei naturi moarte... doctorul trăia singur, misterios, ca un mag din alte vremi. BART, E. 173.
          surse: DLRLC
      • 1.3.2. prin extensiune Pictură care înfățișează un astfel de grup.
        surse: DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Am pictat și eu destule naturi moarte. CAMIL PETRESCU, T. II 69.
          surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială După natură = având ca model obiectele din realitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pictează după natură.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială În natură = în realitate, în persoană.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aievea
    • 1.6. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În natură = în obiecte, în produse (nu în bani).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • A plăti în natură. Impozit în natură.
        surse: DLRLC
      • Hoțul prins întoarce în fine cele furate sau în natură sau în pielea sa. GHICA, A. 663.
        surse: DLRLC
  • 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezultă din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: caracter fire temperament 3 exemple
    exemple
    • În rîndul primilor realiști stă Costache Negruzzi, natură cumpătată și discretă. VIANU, A. P. 47.
      surse: DLRLC
    • Sînt oameni închiși... naturi posomorîte și refractare care împrăștie în jurul lor ca o senzație de frig. VLAHUȚĂ, O. A. III 86.
      surse: DLRLC
    • Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65.
      surse: DLRLC
  • 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: calitate caracter 2 exemple
    exemple
    • Datoria... fiecărui patriot era ca nici un minut să nu înceteze din lucrări, care de natura lor să fie ca o protestație energică. GHICA, A. 795.
      surse: DLRLC
    • Acești doi oameni vestiți prin cercările lor, unul cu idei, cu foc, inimă și talent, al doile cu giudecată dreaptă numai și conștiința naturei limbei, sînt Ronsard și Malherbe. RUSSO, S. 64.
      surse: DLRLC
    • 4.1. locuțiune adjectivală De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Argument de natură să impresioneze.
        surse: DLRLC
    • 4.2. expresie Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: