3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAT s. m. (Pop.) Om, ins, individ. ◊ Tot natul = fiecare, oricare; toată lumea. – Lat. natus.

NAT s. m. (Pop.) Om, ins, individ. ◊ Tot natul = fiecare, oricare; toată lumea. – Lat. natus.

nat sm [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XIII, 201 / V: (sst) năt / Pl: (rar) nați, ~uri / E: ml natus] 1 (Ban; Trs) Individ. 2 (Pfm; îs) Tot ~ul Toată lumea. 3 (Îas) Fiecare. 4 (Îe) Tot ~ul știe unde-l strâng curelele Fiecare om își știe necazul. 5 (Trs) Neam 6 (Sst) Fiu.

NAT s. n. (Transilv., Ban., cu sens colectiv) Om, individ. Așa era de mult popor... Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rînd. COȘBUC, P. I 149. ◊ Expr. Tot natul = toată lumea, tot omul, cu toții. Astăzi tot natul este îngrijit a învăța să citească. I. IONESCU, D. 340. Ș-or striga domnii pe noi. Să stăm doi mînă la mînă Tot natu cu pușca plină. HODOȘ, P. P. 219.

nat m. fecior (în graiul bănățean): fecior de craiu și nat de rând COȘBUC. [Lat. NATUS].

nat m. (lat. nâtus, născut. V. nasc). Trans. Ban. Meh. Serbia. Om. individ. Tot natu, orĭ-cine, toțĭ, toată lumea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NAT s. v. chip, față, figură, individ, ins, neam, om, persoană, rubedenie, rudă, rudenie.

nat s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. NEAM. OM. PERSOANĂ. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nat s. m.1. Individ, persoană. – 2. Rudă, rudenie. – Mr. nat „copil”. Lat. nātus „născut” (Pușcariu 1158; Candrea-Dens., 1208; REW 5851), cf. lat. nati „progenituri, urmași”, în opoziție cu părinți, și prov. nat și nada „fată”. Cf. naște. În Trans., Banat și izolat în Olt.Der. nată, s. f. (lume). Der. neol. natal, adj., din fr. natal; natalitate, s. f., din fr. natalité; prenatal, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nat, s.m. – (înv.) 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie. 3. Mulțime. În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului” (Vulcănescu, 1985: 214). – Lat. natus „prin naștere; născut” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA), cf. lat. nati „progenitură, urmași”. Termenul se întrebuința în lat. pop. cu funcția substantivală pentru „copii de ambe sexe” în raport cu părinții. Sensul etimonului l-a păstrat mai bine dialectul aromân și romanitatea apuseană. În dial. dacoromân este atestat, rar, și sensul de „copil” sau „născut, fiu”. Sensul de „persoană, ființă, individ” s-a păstrat în expr. tot natul = toată lumea, fiecare, cu toții (Scurtu, 1966: 65-66).

nat, s.m. – 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie. 3. Mulțime. În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului; urma stratul cetei de feciori, stratul cetei de oameni vrednici, respectiv stratul cetei de bătrâni, din care erau aleși căpăteniile satului” (Vulcănescu 1985: 214). – Lat. natus „născut”, cf. lat. nati „progenitură, urmași”; Termenul se întrebuința în lat. pop. cu funcția substantivală pentru „copii de ambe sexe” în raport cu părinții. Sensul etimonului l-a păstrat mai bine dialectul aromân și romanitatea apuseană. În dial. daco-român este atestat, rar, și sensul de „copil” sau „născut, fiu”. Sensul de „persoană, ființă, individ” s-a păstrat în expr. tot natul = toată lumea, fiecare, cu toții (Scurtu 1966: 65-66).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAT, Yves (1890-1956), pianist și compozitor francez. Carieră de concertist, cu o tehnică inovatoare, apoi de pedagog. Interpret respectând autenticitatea expresivă. Înregistrări (integrala sonatelor de Beethoven, lucrări de Schumann, Chopin, Brahms și Schubert). Creație dedicată pianului și vocii.

Nat, -co v. Ignatie II B 1; III 2.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

naț! interj. (intl., înv.) cuvânt întrebuințat de infractori ca semn de recunoaștere, fără a-și divulga numele.

Intrare: Nat
nume propriu (I3)
  • Nat
Intrare: nat
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nat
  • natul
  • natu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nat
  • natului
plural
vocativ singular
plural
năt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: naț
naț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

natsubstantiv masculin

  • 1. popular Individ, ins, om. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa era de mult popor... Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rînd. COȘBUC, P. I 149. DLRLC
    • 1.1. Tot natul = toată lumea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Astăzi tot natul este îngrijit a învăța să citească. I. IONESCU, D. 340. DLRLC
      • format_quote Ș-or striga domnii pe noi. Să stăm doi mînă la mînă Tot natu cu pușca plină. HODOȘ, P. P. 219. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.