nat sm [At: (a. 1802) IORGA, S. D. XIII, 201 / V: (sst) năt / Pl: (rar) nați, ~uri / E: ml natus] 1 (Ban; Trs) Individ. 2 (Pfm; îs) Tot ~ul Toată lumea. 3 (Îas) Fiecare. 4 (Îe) Tot ~ul știe unde-l strâng curelele Fiecare om își știe necazul. 5 (Trs) Neam 6 (Sst) Fiu.

NAT sm. 1 Trans. Neam, rudă (PȘC.) ¶ 2 Trans. Individ: Și sfetnici și feciori de crai Și ~ de rînd (COȘB.) ¶ 3 Băn. Tot ~ul, ori-cine, fie-care; dete de știre... ca pînă în 30 de zile tot ~ul să vină (CAT.) [lat. natus].

NAT s. n. (Transilv., Ban., cu sens colectiv) Om, individ. Așa era de mult popor... Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rînd. COȘBUC, P. I 149. ◊ Expr. Tot natul = toată lumea, tot omul, cu toții. Astăzi tot natul este îngrijit a învăța să citească. I. IONESCU, D. 340. Ș-or striga domnii pe noi. Să stăm doi mînă la mînă Tot natu cu pușca plină. HODOȘ, P. P. 219.

nat m. fecior (în graiul bănățean): fecior de craiu și nat de rând COȘBUC. [Lat. NATUS].

nat m. (lat. nâtus, născut. V. nasc). Trans. Ban. Meh. Serbia. Om. individ. Tot natu, orĭ-cine, toțĭ, toată lumea.

năt s vz nat

nat (pop.) s. m.

nat (pop.) s. m.

nat s. m., pl. nați

nat s. m. – 1. Individ, persoană. – 2. Rudă, rudenie. – Mr. nat „copil”. Lat. nātus „născut” (Pușcariu 1158; Candrea-Dens., 1208; REW 5851), cf. lat. nati „progenituri, urmași”, în opoziție cu părinți, și prov. nat și nada „fată”. Cf. naște. În Trans., Banat și izolat în Olt. – Der. nată, s. f. (lume). Der. neol. natal, adj., din fr. natal; natalitate, s. f., din fr. natalité; prenatal, adj.

NAT, Yves (1890-1956), pianist și compozitor francez. Carieră de concertist, cu o tehnică inovatoare, apoi de pedagog. Interpret respectând autenticitatea expresivă. Înregistrări (integrala sonatelor de Beethoven, lucrări de Schumann, Chopin, Brahms și Schubert). Creație dedicată pianului și vocii.

Nat, -co v. Ignatie II B 1; III 2.

naț! interj. (intl., înv.) cuvânt întrebuințat de infractori ca semn de recunoaștere, fără a-și divulga numele.

NAT s. v. chip, față, figură, individ, ins, neam, om, persoană, rubedenie, rudă, rudenie.

nat s.m.. (reg.) 1 v. Chip. Figură. Individ. Ins. Om. Persoană. Personaj. 2 v. Apropiat. Consangvin. Consângean. Neam. Rubedenie. Rudă¹. Rudenie.

nat s. v. CHIP. FAȚĂ. FIGURĂ. INDIVID. INS. NEAM. OM. PERSOANĂ. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE.

nat, s.m. (înv.) 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie: „...să fie drept pildă la tot natul care-ar mai cuteza să-și bată joc de nobili” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 266). 3. Mulțime. ■ În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului” (Vulcănescu, 1985: 214). – Lat. natus „prin naștere; născut” (Pușcariu, după DER; MDA), cf. lat. nati „progenitură, urmași”.

nat, s.m. – (înv.) 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie. 3. Mulțime. În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului” (Vulcănescu, 1985: 214). – Lat. natus „prin naștere; născut” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA), cf. lat. nati „progenitură, urmași”. Termenul se întrebuința în lat. pop. cu funcția substantivală pentru „copii de ambe sexe” în raport cu părinții. Sensul etimonului l-a păstrat mai bine dialectul aromân și romanitatea apuseană. În dial. dacoromân este atestat, rar, și sensul de „copil” sau „născut, fiu”. Sensul de „persoană, ființă, individ” s-a păstrat în expr. tot natul = toată lumea, fiecare, cu toții (Scurtu, 1966: 65-66).

nat, s.m. – 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie. 3. Mulțime. În societatea feudală românească, „la baza piramidei sociale se afla stratul opiniei publice, alcătuit din mulțime, din natul satului; urma stratul cetei de feciori, stratul cetei de oameni vrednici, respectiv stratul cetei de bătrâni, din care erau aleși căpăteniile satului” (Vulcănescu 1985: 214). – Lat. natus „născut”, cf. lat. nati „progenitură, urmași”; Termenul se întrebuința în lat. pop. cu funcția substantivală pentru „copii de ambe sexe” în raport cu părinții. Sensul etimonului l-a păstrat mai bine dialectul aromân și romanitatea apuseană. În dial. daco-român este atestat, rar, și sensul de „copil” sau „născut, fiu”. Sensul de „persoană, ființă, individ” s-a păstrat în expr. tot natul = toată lumea, fiecare, cu toții (Scurtu 1966: 65-66).

NĂT subst. v. nat.