năsărâmb, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 281/11 / V: ~râmbie sf, nătă~^[1] / Pl: ~i, ~e, (rar, sf) ~uri / E: nct] (Reg) 1 a (D. oameni) Zburdalnic. 2 a Neajutorat. 3 a (D. oameni) Neîndemânatic. 4 a Prost. 5 sf (În legătură cu verbul „a face”) Poznă. 6 sf Prostie. 7 sf Farsă. 8 sf (Pex) Creație literară glumeață. 9 sf (Îe ) A-și face ~ă pe mâncare A refuza mâncarea din cauza unei supărări, a unui necaz. 10 sf (Lpl) Baliverne. 11 sf Obrăznicie. 12 sf Nerușinare. 13 sf Desfrânare. 14 sf (Olt; îf năsărâmbie) Nelegiuire.

năsărâmbie sf vz năsărâmb

năstărâmb, ~ă^[1] a, sf vz năsărâmb

NĂSĂRÎMBĂ (pl. -be) sf. Olten. Băn. Trans. 1 Neghiobie, prostie ¶ 2 Bazaconie; boroboață: ori-ce năsărîmbe i-am învățat eu, ei toate le-au primit de grabă și mi le împlinesc (MAR.) ¶ 3 Nătîng.

NĂSĂRÎMBĂ, năsărîmbe, s. f. (Regional) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă; prostie, neghiobie. Orice năsărîmbe i-am învățat eu, ei toate le-au primit degrabă. MARIAN, la CADE. – Variantă: năstărîmbă (TEODORESCU, P. P. 258) s. f.

NĂSTĂRÎMBĂ s. f. v. năsărîmbă.

NĂSĂRÎMBĂ, năsărîmbe, s. f. (Reg.) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă.

năsărâmbă f. faptă prostească. [Origină necunoscută].

năsărîmbă f., pl. e (d. vsl. ne-sramĭnŭ, nerușinat?). Fam. Rar. Poznă, comedie, boață (maĭ ales proastă).

NĂSĂRÎMBĂ, năsărîmbe, s. f. (Trans., Olt.) Prostie, nerozie, stupiditate. (din zgîmboi¹)

NĂSĂRÂMBĂ s. v. boroboață, farsă, festă, ghidușie, glumă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, păcăleală, păcălitură, pocinog, poznă, șotie, ștrengărie, trăsnaie.

năsărîmbă s. v. BOROBOAȚĂ. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUȘIE. GLUMĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POCINOG. POZNĂ. ȘOTIE. ȘTRENGĂRIE. TRĂSNAIE.

năsărâmb, năsărâmbă, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adj.) zburdalnic, zglobiu, nebunatic. 2. (adj.) neajutorat, neîndemânatic; prost. 3. (s.f.) boroboață, poznă; prostie, neghiobie; farsă, șotie, ștrengărie. 4. (s.f. la pl.) palavre, baliverne. 5. (s.f.) obrăznicie, nerușinare. 6. (s.f.) desfrânare, destrăbălare.