năsărâmbă f. faptă prostească. [Origină necunoscută].

NĂSĂRÎMBĂ (pl. -be) sf. Olten. Băn. Trans. 1 Neghiobie, prostie ¶ 2 Bazaconie; boroboață: ori-ce năsărîmbe i-am învățat eu, ei toate le-au primit de grabă și mi le împlinesc (MAR.) ¶ 3 Nătîng.

NĂSĂRÎMBĂ, năsărîmbe, s. f. (Regional) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă; prostie, neghiobie. Orice năsărîmbe i-am învățat eu, ei toate le-au primit degrabă. MARIAN, la CADE. – Variantă: năstărîmbă (TEODORESCU, P. P. 258) s. f.

NĂSTĂRÎMBĂ s. f. v. năsărîmbă.

NĂSĂRÎMBĂ, năsărîmbe, s. f. (Reg.) Greșeală făcută fără intenție; boroboață, poznă.

năsărîmbă f., pl. e (d. vsl. ne-sramĭnŭ, nerușinat?). Fam. Rar. Poznă, comedie, boață (maĭ ales proastă).

NĂSĂRÎMBĂ, năsărîmbe, s. f. (Trans., Olt.) Prostie, nerozie, stupiditate. (din zgîmboi¹)

NĂSĂRÂMBĂ s. v. boroboață, farsă, festă, ghidușie, glumă, ispravă, năzbâtie, năzdrăvănie, păcăleală, păcălitură, pocinog, poznă, șotie, ștrengărie, trăsnaie.

năsărîmbă s. v. BOROBOAȚĂ. FARSĂ. FESTĂ. GHIDUȘIE. GLUMĂ. ISPRAVĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLITURĂ. POCINOG. POZNĂ. ȘOTIE. ȘTRENGĂRIE. TRĂSNAIE.