NARCOZĂ, narcoze, s. f. Stare de suspendare temporară a sensibilității, mobilității și cunoștinței, provocată artificial prin acțiunea narcoticelor asupra centrilor nervoși. – Din fr. narcose, germ. Narkose.

narcoză sf [At: POLIZU / Pl: ~ze / E: fr narcose, ger Narkose] Stare de inconștiență și de insensibilitate generală a organismului, provocată artificial, prin administrarea unor medicamente, mai ales înaintea unei operații chirurgicale Si: (înv) narcotism (1).

NARCOZĂ, narcoze, s. f. Stare caracterizată prin pierderea cunoștinței, relaxare musculară, diminuarea sensibilității și a reflexelor, provocată artificial prin acțiunea substanțelor narcotice asupra centrilor nervoși, în special în intervențiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose.

NARCOZĂ, narcoze, s. f. Anestezie generală caracterizată prin somn profund, provocată de un narcotic sau de curenți electrici, pentru a amorți, în special, durerile cauzate de intervenții chirurgicale.

NARCOZĂ s.f. Anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic și practicată mai ales în operații. [< fr. narcose, cf. gr. narkosis – toropeală].

NARCOZĂ¹ s. f. anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic. (< fr. narcose, germ. Narkose)

NARCOZĂ ~e f. Pierdere temporară a sensibilității sau/și a cunoștinței, provocată, în mod artificial, cu ajutorul substanțelor narcotice (mai ales în cazul unor intervenții chirurgicale). /<fr. narcose, germ. Narkose

* narcóză f. (d. vgr. narke. V. narcotic). Med. Adormire pin narcotic.

narco- [At: DN³ / E: fr narco-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) narcotice. 3-4 (De) narcoză.

NARCO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) narcotice”, „(de) narcoză”. [< fr., it. narco-, cf. gr. narke – narcotic].

NARCO-, -NARCOZĂ elem. „somn, narcotic”. (< fr. narco-, -narcose, cf. gr. narke)

narcoză s. f., g.-d. art. narcozei; pl. narcoze

narcoză s. f., g.-d. art. narcozei; pl. narcoze

narcoză s. f., g.-d. art. narcozei; pl. narcoze

-NARCOZĂ „somn, anestezie”. ◊ gr. narkosis „amorțire, adormire” > fr. -narcose, germ. -narkose > rom. -narcoză.

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.

NARCÓZĂ (< fr., germ. {i}; {s} gr. narkosis „amorțire”) s. f. Stare de suspendare temporară a sensibilității, mobilității și cunoștinței, provocată artificial prin acțiunea narcoticelor asupra centrilor nervoși. N. se folosește în special ca metodă de anestezie generală în chirurgie. ◊ N. hiperbarică = sindrom întâlnit, mai ales, la scafandri, manifestată printr-o stare de excitație și euforie, dar și prin tulburări senzoriale, cauzat de timpul prea îndelungat petrecut în adânc.

NARCOZĂ s. (MED.) (înv.) narcotism. (Operat sub efectul ~.)

NARCOZĂ s. (MED.) (înv.) narcotism. (Operat sub efectul ~.)