NARCOZĂ s. f. Stare de inconștiență și de insensibilitate generală a organismului, provocată artificial, prin administrarea unei substanțe narcotice (mai ales înaintea unei intervenții chirurgicale); (învechit) narcotism. v. anestezie. cf. polizu, lm, alexi, w. Astăzi se utilizează pentru narcoza de scurtă durată, pe o scară foarte întinsă, evipanul sodic. a. pop, chirurg. 497. ◊ fig. Doarme sub narcoza acestui stupefiant al proprietății mic-burgheze. contemp. 1957, nr. 542, 2/2. – pl.: narcoze. – Din fr. narcose, germ. Narkose.