3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

napoiat, ~ă a vz înapoiat

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoiá vb. I] – Din înapoi.

ÎNAPOIÁT, -Ă, înapoiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltată; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. înapoia2.

ÎNAPOIÁT, -Ă, înapoiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltată; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. înapoia2.

NAPOIÁ vb. I v. înapoia2.

înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

înapoiat, ~ă a [At: BACOVIA, O. 233 / V: (înv) ~iet, na~ / Pl: ~ați, ~e / E: înapoia1] 1 (D. lucruri) Restituit. 2 (D. persoane) Care a revenit în locul de unde a plecat. 3 Care este împiedicat să muncească. 4 (Fig) Care are mintea insuficient dezvoltată Si: arierat. 5 (D. persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. 6 (Îvr) Retrogradat2. 7 (Îvr) Disprețuit2. 8 (Îvr) Umilit2.

ÎNAPOIÁ2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoiá (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoí (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

ÎNAPOIÁT, -Ă, înapoiați, -te, adj. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă în ceea ce privește nivelul cultural, economic, politic etc. Imperialismul, accelerînd dezvoltarea capitalismului în țările mai înapoiate, determină ascuțirea luptei împotriva asupririi naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 20.

A SE ÎNAPOIÁ mă ~iéz intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

A ÎNAPOIÁ ~iéz tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

ÎNAPOIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, țări) Care a rămas în urmă din punct de vedere al dezvoltării politice, economice și culturale. /v. a înapoia

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapoiat a. 1. dat îndărăt, restituit: bani înapoiați; 2. rămas înapoi, retrograd: popor înapoiat.

înapoĭát, -ă adj. Restituit: banĭ înapoĭațĭ. Fig. Rămas înapoĭ, retrograd: popor înapoĭat.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înapoiá2 (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 înapoiéze; ger. înapoínd

înapoiá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiéz, 3 sg. și pl. înapoiáză, 1 pl. înapoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoiéze; ger. înapoínd

înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)

arată toate definițiile

Intrare: napoiat
napoiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • napoiat
  • napoiatul
  • napoiatu‑
  • napoia
  • napoiata
plural
  • napoiați
  • napoiații
  • napoiate
  • napoiatele
genitiv-dativ singular
  • napoiat
  • napoiatului
  • napoiate
  • napoiatei
plural
  • napoiați
  • napoiaților
  • napoiate
  • napoiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înapoia (vb.)
înapoia1 (vb.) verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabație: î-na-po-ia, în-a-po-ia info
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiere
  • ‑napoiere
  • înapoiat
  • ‑napoiat
  • înapoiatu‑
  • ‑napoiatu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiați
  • ‑napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
(să)
  • înapoiez
  • ‑napoiez
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (tu)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
(să)
  • înapoiezi
  • ‑napoiezi
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiași
  • ‑napoiași
  • înapoiaseși
  • ‑napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoie
  • ‑napoie
  • înapoiase
  • ‑napoiase
plural I (noi)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
(să)
  • înapoiem
  • ‑napoiem
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoiarăm
  • ‑napoiarăm
  • înapoiaserăm
  • ‑napoiaserăm
  • înapoiasem
  • ‑napoiasem
a II-a (voi)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
(să)
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiarăți
  • ‑napoiarăți
  • înapoiaserăți
  • ‑napoiaserăți
  • înapoiaseți
  • ‑napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoia
  • ‑napoia
(să)
  • înapoieze
  • ‑napoieze
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiaseră
  • ‑napoiaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • napoia
  • napoiere
  • napoiat
  • napoiatu‑
  • napoind
  • napoindu‑
singular plural
  • napoia
  • napoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • napoiez
(să)
  • napoiez
  • napoiam
  • napoiai
  • napoiasem
a II-a (tu)
  • napoiezi
(să)
  • napoiezi
  • napoiai
  • napoiași
  • napoiaseși
a III-a (el, ea)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoia
  • napoie
  • napoiase
plural I (noi)
  • napoiem
(să)
  • napoiem
  • napoiam
  • napoiarăm
  • napoiaserăm
  • napoiasem
a II-a (voi)
  • napoiați
(să)
  • napoiați
  • napoiați
  • napoiarăți
  • napoiaserăți
  • napoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • napoia
(să)
  • napoieze
  • napoiau
  • napoia
  • napoiaseră
verb (VT408)
Flexiune incertă.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoire
  • ‑napoire
  • înapoit
  • ‑napoit
  • înapoitu‑
  • ‑napoitu‑
  • înapoind
  • ‑napoind
  • înapoindu‑
  • ‑napoindu‑
singular plural
  • înapoiește
  • ‑napoiește
  • înapoiți
  • ‑napoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoii
  • ‑napoii
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (tu)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
(să)
  • înapoiești
  • ‑napoiești
  • înapoiai
  • ‑napoiai
  • înapoiși
  • ‑napoiși
  • înapoiseși
  • ‑napoiseși
a III-a (el, ea)
  • înapoiește
  • ‑napoiește
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoise
  • ‑napoise
plural I (noi)
  • înapoim
  • ‑napoim
(să)
  • înapoim
  • ‑napoim
  • înapoiam
  • ‑napoiam
  • înapoirăm
  • ‑napoirăm
  • înapoiserăm
  • ‑napoiserăm
  • înapoisem
  • ‑napoisem
a II-a (voi)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
(să)
  • înapoiți
  • ‑napoiți
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoirăți
  • ‑napoirăți
  • înapoiserăți
  • ‑napoiserăți
  • înapoiseți
  • ‑napoiseți
a III-a (ei, ele)
  • înapoiesc
  • ‑napoiesc
(să)
  • înapoiască
  • ‑napoiască
  • înapoiau
  • ‑napoiau
  • înapoi
  • ‑napoi
  • înapoiseră
  • ‑napoiseră
Intrare: înapoiat
înapoiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înapoiat
  • ‑napoiat
  • înapoiatul
  • înapoiatu‑
  • ‑napoiatul
  • ‑napoiatu‑
  • înapoia
  • ‑napoia
  • înapoiata
  • ‑napoiata
plural
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiații
  • ‑napoiații
  • înapoiate
  • ‑napoiate
  • înapoiatele
  • ‑napoiatele
genitiv-dativ singular
  • înapoiat
  • ‑napoiat
  • înapoiatului
  • ‑napoiatului
  • înapoiate
  • ‑napoiate
  • înapoiatei
  • ‑napoiatei
plural
  • înapoiați
  • ‑napoiați
  • înapoiaților
  • ‑napoiaților
  • înapoiate
  • ‑napoiate
  • înapoiatelor
  • ‑napoiatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înapoiat

  • 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltată.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: arierat, -ă
  • 2. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: avansat înaintat attach_file un exemplu
    exemple
    • Imperialismul, accelerînd dezvoltarea capitalismului în țările mai înapoiate, determină ascuțirea luptei împotriva asupririi naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

înapoia (vb.) napoia înapoi

etimologie:

  • înapoi
    surse: DEX '09 DEX '98