nano Element de compunere (prefix) care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu 10^-9 în Sistemul Internațional de Măsuri (SI). Prescurtat n. Din gr. nano.

NANO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „pitic”, folosit mai ales la formarea cuvintelor care denumesc măsuri și care înseamnă „a miliarda parte”. [< fr. nano-, cf. gr. nanos – pitic].

NAN²(O)- elem. „mic, nedezvoltat”; „a miliarda parte”. (< fr. nan/o/-, cf. lat. nanus, gr. nanos, pitic)

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus.

NANĂ, nane, s. f. Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori despre care se vorbește. – Cf. bg., sb. nana, alb. nanë.

nan¹, nană smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: lat nanus, -a, -um] (Înv; liv) Pitic.

nană¹ sf [At: F (1906), 1 / Pl: ~ne / E: cf srb nana, bg нана, alb nanë] (Reg) 1 Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre o soră mai mare Si: (Trs) neni. 2 Termen de politețe folosit la țară pentru a vorbi cu sau despre o femeie mai în vârstă Si: lele, țață. 3 Mamă vitregă. 4 (În limbajul copiilor) Nașă (1). 5 Babă. 6 (Pex) Nene (7). 7 Iubită.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.

NANĂ, nane, s. f. (Reg.) Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea. – Cf. bg., scr. nana, alb. nanë.

NANĂ, nane, s. f. (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă; dadă, lele. ♦ (Rar) Iubită, mîndră. Feciorii cînd zăresc Cîte-o nană, să grăbesc, Să grăbesc lucru-a găta, Să înceap-a săruta. ANT. LIT. POP. I 145.

NANĂ ~e f. reg. 1) v. NĂNAȘĂ. 2) folc. Femeie iubită; mândră. 3) (cuvânt de adresare respectuoasă) Soră mai mare sau femeie mai în vârstă; lele. /cf. bulg., sb. nana, alb. nanë

nană f. titlu de respect sau de afecțiune dat surorii sau femeii în vârstă. [Serb. NANA, mamă, vorbă din graiul copiilor; v. dadă].

nánă f., pl. e (sîrb. nana, mamă, bg. nana, mătușă; alb. nană, ngr. nánni. V. naĭcă, neneacă). Ban. Trans. Lele.

nană (reg.) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

nană s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

nană (pitică, nașă, lele) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

NAN s. v. liliputan, naș, pitic.

NANĂ s. v. bade, lele, leliță, mătușă, nene, țață.

nan s. v. LILIPUTAN. NAȘ. PITIC.

nană s. v. BADE. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. NENE. ȚAȚĂ.

NANO- „mic, minuscul, nedezvoltat”. ◊ gr. nanos „mic, pitic” > fr. nano-, engl. id., germ. id. > rom. nano-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mici; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanocefalie; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., dezvoltare insuficientă a craniului și a creierului; ~cormie (v. -cormie), s. f., anomalie caracterizată prin dimensiunile foarte reduse ale corpului uman; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., fanerofite cuprinzînd arbuști și tufișuri cu mugurii de reînnoire situați deasupra solului; ~mel (v. -mel₁), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă nanomelie; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care se caracterizează prin creșterea insuficientă a unuia sau a mai multor membre; ~somie (v. -somie), s. f., malformație caracterizată prin creșterea insuficientă în înălțime.

nană², nane, s.f. (reg.) ciupercă de gunoi, de câmp.

NAN-, v. NANO-. □ ~andru (v. -andru), adj., cu anteridii pe filamente scurte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., malformație congenitală în care globul ocular, orbita și figura palpebrală sînt anormal de mici.

NANO- (< fr.; {s} gr. nanos „pitic”) Element de compunere folosit pentru formarea cuvintelor care denumesc submultiplii unităților de măsură și care înseamnă „o miliardime de” (10^-9); are simbolul „n”, care se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. nanosecundă: ns).