NANĂ, nane, s. f. Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori despre care se vorbește. – Cf. bg., sb. nana, alb. nanë.

nană² sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ne / E: nct] (Bot; reg; mpl) Ciupercă-de-gunoi (Agaricus campestris).

nană¹ sf [At: F (1906), 1 / Pl: ~ne / E: cf srb nana, bg нана, alb nanë] (Reg) 1 Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre o soră mai mare Si: (Trs) neni. 2 Termen de politețe folosit la țară pentru a vorbi cu sau despre o femeie mai în vârstă Si: lele, țață. 3 Mamă vitregă. 4 (În limbajul copiilor) Nașă (1). 5 Babă. 6 (Pex) Nene (7). 7 Iubită.

NANĂ sf. Trans. Băn. Titlu cu care se adresează cineva, la țărani, surorii sale mai mari sau unei femei mai în vîrstă, lele [bg. srb. nana].

NANĂ, nane, s. f. (Reg.) Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea. – Cf. bg., scr. nana, alb. nanë.

NANĂ, nane, s. f. (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă; dadă, lele. ♦ (Rar) Iubită, mîndră. Feciorii cînd zăresc Cîte-o nană, să grăbesc, Să grăbesc lucru-a găta, Să înceap-a săruta. ANT. LIT. POP. I 145.

NANĂ ~e f. reg. 1) v. NĂNAȘĂ. 2) folc. Femeie iubită; mândră. 3) (cuvânt de adresare respectuoasă) Soră mai mare sau femeie mai în vârstă; lele. /cf. bulg., sb. nana, alb. nanë

nană f. titlu de respect sau de afecțiune dat surorii sau femeii în vârstă. [Serb. NANA, mamă, vorbă din graiul copiilor; v. dadă].

nánă f., pl. e (sîrb. nana, mamă, bg. nana, mătușă; alb. nană, ngr. nánni. V. naĭcă, neneacă). Ban. Trans. Lele.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus.

nan², nană smf [At: I. CR. IV, 212 / Pl: ~i, ~e / E: cf nanaș] (Mol) 1 Naș² (1). 2 Nun (1).

nan¹, nană smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: lat nanus, -a, -um] (Înv; liv) Pitic.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.

nană (reg.) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

nană s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

nană (pitică, nașă, lele) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

NANĂ subst. (lele), cf. blg. нанa „mamă, mătușă”. 1. Nana f. (17 B I 109). 2. Nănău, loan, 1759 (AO III nr. 16). V. Partea a II-a Anania. 3. Din naica, un derivat al subst. nană: Naica b. (16 B V 250); – f. (16 B I 193, III 242).

NANĂ s. v. bade, lele, leliță, mătușă, nene, țață.

nană s. v. BADE. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. NENE. ȚAȚĂ.

NAN s. v. liliputan, naș, pitic.

nan s. v. LILIPUTAN. NAȘ. PITIC.

nană², nane, s.f. (reg.) ciupercă de gunoi, de câmp.