2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

namea sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 177/31 / V: name, naim~, năim~ / Pl: ~ele / E: tc name] (Înv) Scrisoare oficială trimisă sau primită de sultan, pașă etc.

nameá f., pl. ele (turc. pers. name). Sec. 18. Scrisoare oficială. – Și naĭmea și năĭmea.

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-.Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

NĂMÍ vb. IV v. năimi.

năimi vt [At: VARLAAM, C. 155 / P: nă-i~ / V: (îrg) nămi, (înv) năiemi, (reg) năcmi, nimi / Pzi: ~mesc / E: năiem] 1-2 (Îvp) A închiria (de la cineva sau) cuiva bunuri mobile sau imobile. 3 (Îvp) A angaja pe cineva pentru executarea unei lucrări. 4 (Trs) A mitui.

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A angaja pe cineva pentru o muncă; a tocmi. Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. ◊ Refl. Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. 2. A închiria; a arenda. Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. – Variante: (regional) naimí (I. IONESCU, D. 365), nămí (NEGRUZZI, S. I 260) vb. IV.

A SE NĂIMÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăți; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

A NĂIMÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înțelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

năimì v. a tocmi cu plată (lucrători, slugi, etc.). [Slav. NAIMATI].

năimésc v. tr. (vsl. na-imati, a năĭmi, d. imati, ĭenti-imon, a prinde, a lua; sîrb. naĭmiti; got. niman, germ. nehmen. V. primesc, uĭmesc). Rar azĭ. Tocmesc, angajez (lucrătorĭ, servitorĭ). – Și năĭemesc, nămesc și înnăĭmesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă

năimí vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năimească

arată toate definițiile

Intrare: namea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • namea
  • nameaua
plural
  • namele
  • namelele
genitiv-dativ singular
  • namele
  • namelei
plural
  • namele
  • namelelor
vocativ singular
plural
naimea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
name
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năimea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năimi
  • silabație: nă-i-mi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năimi
  • năimire
  • năimit
  • năimitu‑
  • năimind
  • năimindu‑
singular plural
  • năimește
  • năimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năimesc
(să)
  • năimesc
  • năimeam
  • năimii
  • năimisem
a II-a (tu)
  • năimești
(să)
  • năimești
  • năimeai
  • năimiși
  • năimiseși
a III-a (el, ea)
  • năimește
(să)
  • năimească
  • năimea
  • năimi
  • năimise
plural I (noi)
  • năimim
(să)
  • năimim
  • năimeam
  • năimirăm
  • năimiserăm
  • năimisem
a II-a (voi)
  • năimiți
(să)
  • năimiți
  • năimeați
  • năimirăți
  • năimiserăți
  • năimiseți
a III-a (ei, ele)
  • năimesc
(să)
  • năimească
  • năimeau
  • năimi
  • năimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naimi
  • naimire
  • naimit
  • naimitu‑
  • naimind
  • naimindu‑
singular plural
  • naimește
  • naimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • naimesc
(să)
  • naimesc
  • naimeam
  • naimii
  • naimisem
a II-a (tu)
  • naimești
(să)
  • naimești
  • naimeai
  • naimiși
  • naimiseși
a III-a (el, ea)
  • naimește
(să)
  • naimească
  • naimea
  • naimi
  • naimise
plural I (noi)
  • naimim
(să)
  • naimim
  • naimeam
  • naimirăm
  • naimiserăm
  • naimisem
a II-a (voi)
  • naimiți
(să)
  • naimiți
  • naimeați
  • naimirăți
  • naimiserăți
  • naimiseți
a III-a (ei, ele)
  • naimesc
(să)
  • naimească
  • naimeau
  • naimi
  • naimiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nămi
  • nămire
  • nămit
  • nămitu‑
  • nămind
  • nămindu‑
singular plural
  • nămește
  • nămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nămesc
(să)
  • nămesc
  • nămeam
  • nămii
  • nămisem
a II-a (tu)
  • nămești
(să)
  • nămești
  • nămeai
  • nămiși
  • nămiseși
a III-a (el, ea)
  • nămește
(să)
  • nămească
  • nămea
  • nămi
  • nămise
plural I (noi)
  • nămim
(să)
  • nămim
  • nămeam
  • nămirăm
  • nămiserăm
  • nămisem
a II-a (voi)
  • nămiți
(să)
  • nămiți
  • nămeați
  • nămirăți
  • nămiserăți
  • nămiseți
a III-a (ei, ele)
  • nămesc
(să)
  • nămească
  • nămeau
  • nămi
  • nămiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năimi naimi nămi învechit popular

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: angaja tocmi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93.
      surse: DLRLC
    • A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.
      surse: DLRLC
    • Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • năiem (învechit „chirie” din limba slavă (veche)).
    surse: DEX '09 DEX '98