2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a lacurilor și a apelor curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade.

naia sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 82/7 / P: na-ia~ / V: (îvr) ~idă, nei~ / Pl: ~de / E: fr naïade] 1 (Mit) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. 2 (Pex; fig) Femeie foarte frumoasă. 3 (Îdt; șîs ~marină) Plantă care crește pe fundul mării (Naiadea tetrasperma).

NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade.

NAIÁDĂ, naiade, s. f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor și a apelor curgătoare. V. zînă. Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63. O fîntînă frumoasă, cu apă limpede ca cristalul, în care se giucau naiadele. RUSSO, S. 41.

NAIÁDĂ s.f. (Mit.) Nimfă, divinitate a izvoarelor și a râurilor. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasă, grațioasă. [Pron. na-ia-. / < fr. naïade, it. naiadi, cf. lat., gr. naias].

NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor și a râurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasă, grațioasă. (< fr. naïade)

NAIÁDĂ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiță ocrotitoare a izvoarelor, a râurilor și a fântânilor. 2) fig. Femeie tânără, frumoasă și grațioasă; nimfă. [Sil. na-ia-] /<fr. naïade

naiadă f. Mit. nimfă de ape și de izvoare.

* naĭádă f., pl. e (vgr. naĭás, -ádos, d. náo, curg; lat. náias, náiadis). Mit. Ninfă de rîurĭ și izvoare: naĭadele eraŭ fiĭcele luĭ Joĭe. V. driadă, nereidă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naiádă s. f., g.-d. art. naiádei; pl. naiáde

naiádă s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. naiádei; pl. naiáde


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAIADE, al șaselea satelit al planetei Neptun, cel mai apropiat de aceasta, descoperit în 1989 de sonda spațială „Voyager 2”. Are semiaxa orbitei egală cu 48.000 km; perioada de revoluție siderală de 6h57′ și diametrul de 50 km.

naiádă, naiade s. f. (În mitologia greacă) Nimfă a izvoarelor, fântânilor și apelor curgătoare, fiică a lui Zeus sau Okeanos. veșnic tinere și frumoase, naiadele erau înzestrate cu darul profeției și dețineau tainele apelor tămăduitoare și ale vindecărilor miraculoase. – Din fr. naïade (< gr. Naias).

Intrare: naiade
naiade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: naiadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naia
  • naiada
plural
  • naiade
  • naiadele
genitiv-dativ singular
  • naiade
  • naiadei
plural
  • naiade
  • naiadelor
vocativ singular
plural

naiadă

  • 1. mitologie Nimfă a izvoarelor, a lacurilor și a apelor curgătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume. MACEDONSKI, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • O fîntînă frumoasă, cu apă limpede ca cristalul, în care se giucau naiadele. RUSSO, S. 41.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Femeie foarte frumoasă, grațioasă.
      surse: DN

etimologie: