naiadă sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 82/7 / P: na-ia~ / V: (îvr) ~idă, nei~ / Pl: ~de / E: fr naïade] 1 (Mit) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor și a apelor curgătoare. 2 (Pex; fig) Femeie foarte frumoasă. 3 (Îdt; șîs ~marină) Plantă care crește pe fundul mării (Naiadea tetrasperma).