NAGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

nacladă sf vz nagodă

nacodă sf vz nagodă

nacotă sf vz nagodă

nagete sf vz nagodă

nagodă sf [At: (sec. XVI) N. A. BOGDAN, C. M. 33 / V: (înv) ~gete, (reg) naco~, nacotă, ~otă, nangotă, nanotă / Pl: ~de / E: bg, ucr нагода] 1 (Îrg; mpl) Neplăcere. 2-3 (Mun; dep) Om (sărac sau) neserios. 4 (Reg; lpl) Fapte reprobabile, rele Si: năzbâtii, năzdrăvănii. 5 Copil vioi, neastâmpărat. 6 (Reg) Lucru sau fapt bizar, neobișnuit, care stârnește mirare, nedumerire, curiozitate Si: bazaconie, minunăție. 7 (Mtp; lpl) Iele. 8 (Lpl) Credințe superstițioase.

nagotă sf vz nagodă

nangotă sf vz nagodă

nanotă sf vz nagodă

NAGODĂ (întrebuințat aproape numai la pl. -de) sf. Ⓟ 1 Cuvînt care apare mai mult în basmele muntenești cu înțelesul de ciudățenie, minunăție, lucru ciudat, pocit, ființă ciudată: închipuia fel de fel de flori, de pasări și cîte nagode toate (ISP.); se miră George... de toate nagodele ce-i tot povestea negustorul (ISP.) ¶ 2 Fleacuri, nimicuri: decît să flecăriți la glume și la cîte nagode toate, mai bine spuneți-vă fie-care basmul său (ISP.) ¶ 3 Neajuns, neplăcere: toate nevoile astea, nagode și greutăți (JIP.) [srb. nagodba, rut. nagoda „întîmplare”].

NAGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.

NAGODĂ, nagode, s. f. (Regional) 1. Ființă sau lucru ciudat, minunăție, ciudățenie. Ce nagodă e-aceasta cu arme încărcată?... – Eu, nagodă? viteazul și strașnic căpitan Al cărui nume groaza o duse în dușman? MACEDONSKI, O. I 168. Baia... închipuia fel de fel de flori, de păsări și cîte nagode toate. ISPIRESCU, L. 38. 2. Neajuns, neplăcere, pacoste. La multe nagode te împinge pustia de dragoste! POPESCU, B. III 146.

nàgodă f. pl. 1. neplăcere mare, neajuns (vorbă deasă în basmele muntene): nevoi, nagode și greutăți. POP.; 2. duh pocit: nagodele urîte ca un mistreț la cap BOL. nagodele de Iele ’mi luară inima ISP. 3. minunăție: fel de fel de flori, de pasări și câte nagode toate ISP.; 4. nimicuri, secături: nagodele lui te făcea [!] să mori de râs POP. [Slovean NEGOD, vreme nepotrivită (rus. nenorocire); seria sensurilor: neajuns (de vreme), apoi neajuns în genere, ceva rău sau neplăcut, fleacuri].

nágodă f., pl. e (de la vre-o formă slavă ca bg. nagoda, bagaje; rut. nágoda, ocaziune, negóda, furtună; ceh. náhoda, ocaziune, negoda, răŭ, nenorocire; rus. negód, an răŭ, nenorocire, d. god, an. V. godac). Sud. Fam. Greutate, sarcină, tîrnoață, belea: se ținea ca o nagodă după mine. Monstru, dihanie, gînganie. Pl. Ghidușiĭ, pozne, glume. V. nangută.

nagodă (reg.) s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode

nagodă (reg.) s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode

nagodă s. f., g.-d. art. nagodei; pl. nagode

nagodă (nagode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”.

NAGODE s. pl. v. iele.

nagode s. pl. v. IELE.

NAGODĂ s. v. bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, bucluc, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, supărare.

nagodă s.f. 1 (înv. și reg.) v. Bucluc. Încurcătură. Năpastă. Neajuns¹. Necaz. Nemulțumire. Nenorocire. Neplăcere. Nevoie. Pacoste. Rău. Supărare. Tevatură. 2 (reg.) v. Bazaconie. Bizarerie. Ciudățenie. Curiozitate. Drăcie. Drăcovenie. Lux. Minunăție. Minune. Năstrușnicie. Năzdrăvănie. Poznă. 3 (la pl. nagode; mitol. pop.; reg.) v. Drăgaice (v. drăgaică). Iele. Joimărițe (v. joimăriță).

nagodă s. v. BAZACONIE. BELEA. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. BUCLUC. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DANDANA. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. ÎNCURCĂTURĂ. MINUNĂȚIE. NĂPASTĂ. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. POZNĂ. RĂU. SUPĂRARE.

NAGODĂ s. f. 1. (Învechit și regional; mai ales la pl.) Neplăcere, belea, pacoste. Multe neajunsuri și nagete cășuna-le-ar la toți (sec. XVI ?). n. a. bogdan, c. m. 33. Toate nevoili-astea, nagode și greutăți, nu se-ntîmpină cu sărbătorili, mai vîrtos că lucrezi d-abia trei sferturi din an. jipescu, o. 76, cf. rădulescu-codin, arh. Olt. xxi, 270 ♦ (Prin vestul Munt.) Epitet depreciativ pentru un om sărac sau neserios. cf. tomescu, gl. 2. (Regional; la pl.) Fapte reprobabile, rele; năzdrăvănii (2), năzbîtii. Oamenii hoți,... după moarte,... se fac strigoi, ori moroi,... ies din morminte, și s-apucă de tot felul de nagode. dumitrașcu, str. 15. Oi fi făcut eu multe nagode și pagubă oamenilor. plopșor, c. 126. Vom vedea acum ce nacote va mai face. pașca, gl. ♦ (La sg.) Epitet pentru un copil vioi, neastîmpărat. În Transilvania se zice nagotă, iar în Moldova nangotă copiilor neastimpărați. pamfile, s. v. 24, cf. pașca, gl. 3. (Regional) Lucru sau fapt bizar, neobișnuit, care stîrnește mirare, nedumerire, curiozitate ; minunăție (1), bazaconie. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de pasări și clte nagode toate. ispirescu, l. 38. Ce nagodă e-aceasta cu arme încărcată? MACEDONSKI, O. I, 168, cf. DDRF, TDRG, PAMFILE, J. III, 91, CHIRIȚESCU, GR. 252, PASCU, S. 275, șăineanu, d. u. A venit... cu un doftor dă cai să vază și el nagoda. klopștock, f. 83. ◊ (Glumeț) De unde mai veniși, Savule maică, și cu nagoda asta?... Vioară îmi mai trebuia acuși? id. ib. 174. ♦ (În superstiții; la pl.) Iele. Astfel că Ielele se mai cheamă și Nemilostive, Dînse, Iude,... Nagode. pamfile, dușm. 260. ♦ Păreri, credințe, convingeri superstițioase. Dă dimineață să vii, la saftea!... Scoți marfa mai ieftin de la jupîn, că are nagodele lui. c. petrescu, a. r. 58. – pl.: nagode. – Și: (învechit) năgete s. f. pl., (regional) năgotă, nangotă, nacodă (alexi, w., pașca, gl.), nacotă, nănotă (pascu, s. 275) s. f. – Din bg. нагода „întîmplare”.