nagodă sf [At: (sec. XVI) N. A. BOGDAN, C. M. 33 / V: (înv) ~gete, (reg) naco~, nacotă, ~otă, nangotă, nanotă / Pl: ~de / E: bg, ucr нагода] 1 (Îrg; mpl) Neplăcere. 2-3 (Mun; dep) Om (sărac sau) neserios. 4 (Reg; lpl) Fapte reprobabile, rele Si: năzbâtii, năzdrăvănii. 5 Copil vioi, neastâmpărat. 6 (Reg) Lucru sau fapt bizar, neobișnuit, care stârnește mirare, nedumerire, curiozitate Si: bazaconie, minunăție. 7 (Mtp; lpl) Iele. 8 (Lpl) Credințe superstițioase.