10 definiții pentru nacealnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NACEÁLNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.

NACEÁLNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.

nacealnic sm [At: HERODOT (1645), 389 / Pl: ~ici / E: rs начальник] (Înv) Șef al unui serviciu sau al unei instituții civile, militare sau religioase Si: conducător, comandant.

NACEÁLNIC, nacealnici, s. m. (Rusism învechit și arhaizant) Șef al unui serviciu sau al unei instituții; comandant, superior. Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333. Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. STĂNOIU, C. I. 73. Intrat de copil ca piser în cancelaria politiei, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ceal-.

NACEALNIC s.n. (Mold.) Șef, conducător, comandant. A: Datoriia nacealnicilor celor mai mari ca să chivernisască pentru odihna și folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v. // B: Nacealnici întru Isahar cu Devora și Varac. BIBLIA (1688). Etimologie: rus. načalĭnik. Cf. chivernisitor, c h i v e r n i t o r, h o t n o g (2), i s p r a v n i c (1), p o v a ț ă.

naceálnic și -élnic (ea dift.) m. (rus. načálĭnik, șef, comandant, vsl. načenlinikŭ, d. čelo, frunte, čelinikŭ, fruntaș, șef. Celnic înseamnă în Macedonia „fruntaș, bogat”). Vechĭ. Șef de serviciŭ în administrațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

naceálnic (înv.) (-ceal-) s. m., pl. naceálnici

naceálnic s. m. (sil. -ceal-), pl. naceálnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NACEÁLNIC s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

nacealnic s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

naceálnic (naceálnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Intrare: nacealnic
  • silabație: na-ceal-nic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nacealnic
  • nacealnicul
  • nacealnicu‑
plural
  • nacealnici
  • nacealnicii
genitiv-dativ singular
  • nacealnic
  • nacealnicului
plural
  • nacealnici
  • nacealnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nacealnic

  • 1. învechit Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conducător, -oare șef, -ă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333.
      surse: DLRLC
    • Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. STĂNOIU, C. I. 73.
      surse: DLRLC
    • Intrat de copil ca piser în cancelaria poliției, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518.
      surse: DLRLC

etimologie: