opțiuni
  • info

11 definiții pentru nacealnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.

NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Înv.) Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase); conducător; p. ext. comandant. – Din rus. nacealnik.

nacealnic sm [At: HERODOT (1645), 389 / Pl: ~ici / E: rs начальник] (Înv) Șef al unui serviciu sau al unei instituții civile, militare sau religioase Si: conducător, comandant.

NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Rusism învechit și arhaizant) Șef al unui serviciu sau al unei instituții; comandant, superior. Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333. Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. STĂNOIU, C. I. 73. Intrat de copil ca piser în cancelaria politiei, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ceal-.

NACEALNIC s.n. (Mold.) Șef, conducător, comandant. A: Datoriia nacealnicilor celor mai mari ca să chivernisască pentru odihna și folosul cel bun a supușilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v. // B: Nacealnici întru Isahar cu Devora și Varac. BIBLIA (1688). Etimologie: rus. načalĭnik. Cf. chivernisitor, c h i v e r n i t o r, h o t n o g (2), i s p r a v n i c (1), p o v a ț ă.

naceálnic și -élnic (ea dift.) m. (rus. načálĭnik, șef, comandant, vsl. načenlinikŭ, d. čelo, frunte, čelinikŭ, fruntaș, șef. Celnic înseamnă în Macedonia „fruntaș, bogat”). Vechĭ. Șef de serviciŭ în administrațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nacealnic (înv.) (desp. -ceal-) s. m., pl. nacealnici

nacealnic (înv.) (-ceal-) s. m., pl. nacealnici

nacealnic s. m. (sil. -ceal-), pl. nacealnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NACEALNIC s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.

nacealnic s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nacealnic (nacealnici), s. m. – Conducător, comandant. – Var. nacelnic. Sl. mačĕlĭnikŭ (Cihac, II, 200; Tiktin). Sec. XVIII, înv.

Intrare: nacealnic
  • silabație: na-ceal-nic info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nacealnic
  • nacealnicul
  • nacealnicu‑
plural
  • nacealnici
  • nacealnicii
genitiv-dativ singular
  • nacealnic
  • nacealnicului
plural
  • nacealnici
  • nacealnicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nacealnic, nacealnicisubstantiv masculin

  • 1. învechit Șef al unui serviciu sau al unei instituții (civile, militare sau religioase). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: conducător șef
    • format_quote Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333. DLRLC
    • format_quote Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. STĂNOIU, C. I. 73. DLRLC
    • format_quote Intrat de copil ca piser în cancelaria poliției, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.