NACEALNIC, nacealnici, s. m. (Rusism învechit și arhaizant) Șef al unui serviciu sau al unei instituții; comandant, superior. Moș Elisei mai avea treabă cu nacealnicul Pamfilie. SADOVEANU, N. P. 333. Mai puse cîte ceva la cale cu nacealnicul Gherasim. STĂNOIU, C. I. 73. Intrat de copil ca piser în cancelaria politiei, ajunsese nacealnic. GHICA, S. 518. – Pronunțat: -ceal-.