NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjoară și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodŭ.

năvod² sn [At: CORESI, ap. GCR I, 18/5 / V: (îrg) nâv~, nev~, nov~, (reg) ~oadă sf / Pl: ~oade / E: slv нєводъ] 1 Unealtă de pescuit, formată dintr-o plasă lungă, cu care se adună peștele de pe suprafețe întinse Si: (reg) matulă, motorugă. 2 (Îlv) A trage (sau a da) cu ~ul sau a trage la ~ (ori la ~voade) A năvodi (1). 3 (Înv; îlv) A face ~ de oameni A năvodi (2). 4 (Reg; îe) A se duce la ~ A se duce la pescuit.

năvod¹ sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ozi / E: ns cf zăvod] (Reg) Câine mare Si: zăvod.

NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă mare prevăzută la mijloc cu un sac, cu care se înconjură și se adună peștele de pe suprafețe întinse de apă. [Var.: (reg.) nevod s. n.] – Din sl. nevodŭ.

NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă mare, cu care se pescuiește în apele mari, peștele putînd fi adunat de pe suprafețe întinse. Pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Cîțiva oameni din sat dădură cu năvodul în heleșteu. GALACTION, O. I 254. În apă, pînă la brîu, moșneagul așeză năvoadele. C. PETRESCU, S. 38. – Variantă: nevod (ALECSANDRI, P. P. 384) s. n.

NĂVOD ~oade n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă lungă, având la mijloc o adâncitură în care se adună peștele. /<sl. nevodu

năvod n. plasă mare de prins pește: cu năvodul se pescuește mai cu seamă toamna și iarna. [Slav. NEVODŬ].

năvód și (Munt. Olt.) nevód n., pl. oade (vsl. rus. névodŭ, sîrb. navod. V. zăvod 2). Cea maĭ mare plasă (de sute de metri) de prins pește (Maĭ mici sînt: tifanu, oria, lăptașu, volocu ș.a.). – Și novód.

năvoadă sf vz năvod²

nâvod sm vz năvod²

nevod sn vz năvod²

novod sn vz năvod²

nevód V. năvod.

novód V. năvod.

năvod s. n., pl. năvoade

năvod s. n., pl. năvoade

năvod s. n., pl. năvoade

năvod

năvod, -voade.

NĂVOD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.

NĂVOD s. (PESCUIT) majă, (reg.) matulă, motorugă, plăvală.

năvod (năvoade), s. n. – Un tip de plasă de pescuit. Sl. nevodŭ (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 214; Conev 74), cf. sb. navod, ceh., rus. nevod, pol. niewód. – Der. năvodar, s. m. (pescar).

năvod, năvozi, s.m. (reg.) câine mare; zăvod.

NĂVÓD (< sl.) s. n. Plasă de pescuit de dimensiuni mari (100 până la 1.500 m lungime și 2 la 20 m lățime), confecționată din fire de cânepă, bumbac sau mase plastice. E compusă din două aripi între care se fixează matița. Se folosește la pescuitul în ape stătătoare (lacuri, bălți, eleștee, iazuri), în mare sau în râuri.