NĂVOD, năvoade, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă mare, cu care se pescuiește în apele mari, peștele putînd fi adunat de pe suprafețe întinse. Pe sîrmă, atîrna năvodul, cel mai mare din sat. DUMITRIU, N. 233. Cîțiva oameni din sat dădură cu năvodul în heleșteu. GALACTION, O. I 254. În apă, pînă la brîu, moșneagul așeză năvoadele. C. PETRESCU, S. 38. – Variantă: nevod (ALECSANDRI, P. P. 384) s. n.