2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

năvăli [At: PALIA (1582) / Pzi: ~lesc, (reg) năvăl, 3 și: (reg) navăle, năvală, năvale / E: slv навалꙗти] 1 vi A se repezi la cineva sau undeva cu intenții agresive sau criminale. Si: a tăbărî, (îvp) a năbuși (1). 2 vi (Mil) A se repezi asupra dușmanului într-o luptă, într-un război Si: a asalta, a ataca. 3-4 vi (Mil) A pătrunde (pe neașteptate) pe un teritoriu străin, cu scopul de a-l cotropi. Si: a cotropi, a invada. 5 vi (D. ființe) A se repezi undeva sau spre ceva. 6 vi A fugi în grabă la cineva. 7 vi A da buzna. 8 (De obicei cu determinări locale care indică un spațiu închis sau considerat ca atare) A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate). 9 vi A da buzna. 10 vi (Rar; urmat de un verb la infinitiv) A sta gata să izbucnească cu putere. 11 vi A amenința să... 12 vi A veni în grabă și în mare număr undeva sau la cineva Si: (Olt) a nooti (2). 13 vi A se îngrămădi. 14 vi (D. sânge) A se strânge în cantitate mare într-un organ sau într-o parte a corpului. 15 vi (Înv; udp „la”) A recurge la cineva pentru protecție etc. Si: a alerga. 16 vt (Rar; fig) A umple.

NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva cu intenții dușmănoase, a tăbărî asupra cuiva, a ataca; (despre forțe armate) a invada, a năpădi. De-i vedea... că s-a trezit și năvălește la tine... fugi încoace spre mine. CREANGĂ, P. 215. De cîte ori un vrăjmaș puternic năvălea în țară, toți locuitorii cîmpiilor pustiau orașele și satele și se strîngeau cu turmele și bucatele lor la munți. BĂLCESCU, O. I 27. ◊ Tranz. În tinerețele noastre, dam război dușmanului cînd ne năvălea glia. CAMILAR, N. I 104. Nu știi, maică, ciobanii Rătăcit-au cîrlanii, Ori drumul au rătăcit, Ori haiduci i-au năvălit? ALECSANDRI, P. P. 59. ◊ Refl. (Învechit, rar) Împărăția turcească asupra noastră se năvălește. ARHIVA R. I 47. 2. A se revărsa, a pătrunde tumultuos. Asupra singurătății în care vegheau uimiți cei doi camarazi năvăli o suflare rece, aripă depărtată a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. Noaptea luminoasă Ca o undă de parfum Năvălește-n casă. TOPÎRCEANU, P. O. 99. Un zgomot de trăsuri depărtate năvăli în odaie. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. ♦ Tranz. A învălui, a copleși. Eu simț cum mă năvălesc, din ce în ce mai irezistibile, ideile negre. CARAGIALE, O. II 268. ♦ Tranz. Fig. A asalta. Dacă m-ai năvălit cu întrebările, cînd era să-ți spui? CARAGIALE, O. III 53. Este cam indiscret din parte-mi a vă năvăli astfel cu poezii. ALECSANDRI, S. 43. 3. A se repezi într-o anumită direcție sau spre un anumit punct, a da buzna; (despre o mulțime) a se îmbulzi, a se îngrămădi. Către patru după amiază, năvăli în odaie un gradat. CAMIL PETRESCU, U. N. 248. Vara năvălesc mulțime de bolnavi la cură. NEGRUZZI, S. I 317. ◊ Fig. Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră. SADOVEANU, O. I 330. 4. (Despre lichide) A se revărsa cu forță, în cantitate mare. Asupra lumii năvăli o ploaie cumplită. SADOVEANU, O. VI 513. Sîngele năvăli în obrajii tînărului. Indignarea se amesteca și cu temerea. CĂLINESCU, E. O. I 56. În zguduirea sufletească în care vibra, simțea cum îi năvălește sîngele la inimă. BART, E. 22.

NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Adesea fig.) A tăbărî asupra cuiva cu scopuri dușmănoase; a ataca; a invada. 2. Intranz. A se revărsa, a pătrunde tumultuos. 3. Intranz. A se repezi într-o anumită direcție; (despre o mulțime) a se îmbulzi. 4. Intranz. (Despre lichide) A se revărsa în cantitate mare, cu forță. – Sb. navaliti, bg. navaljam.

A NĂVĂLÍ ~ésc 1. intranz. 1) A da năvală; a intra în număr mare și cu scopuri agresive (pe un teritoriu străin). 2) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A răzbate cu putere, ieșind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neașteptate în mare grabă; a da buzna. 5) (mai ales despre mulțimi)A ieși în mare grabă și în neorânduială. 6) (despre sânge) A curge cu putere și în cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu și insistent; a năpădi. ~ cu întrebări pe cineva. 2) (despre stari sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a podidi. /<sl. navaljati

năvălì v. 1. a da năvală, a se arunca deodată asupra cuiva; 2. a face invaziune. [Slav. NAVALITI].

năvălésc v. intr. (vsl. *na-valiti, a năvăli, na-valĭati, a rostogoli spre, d. valĭati, a învălătuci, valŭ, val, undă, talaz; sîrb. navaliti, a năvăli. V. val). Daŭ năvală, mă arunc, mă răped, sar. Invadez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năvăli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălesc, imperf. 3 sg. năvălea; conj. prez. 3 năvălească

năvălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. năvăleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂVĂLÍ vb. 1. v. năpusti. 2. a veni, (pop.) a da. (Stai puțin că doar nu ~ barbarii!) 3. v. îmbulzi. 4. a erupe, a irupe, a izbucni, a răbufni, a țâșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.)

NĂVĂLI vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (Au ~ asupra dușmanului.) 2. a veni, (pop.) a da. (Stai puțin că doar nu ~ barbarii!) 3. a erupe, a irupe, a izbucni, a răbufni, a țîșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pămînt.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năvălí (năvălésc, năvălít), vb.1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă).

Intrare: năvălit
năvălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvălit
  • năvălitul
  • năvălitu‑
  • năvăli
  • năvălita
plural
  • năvăliți
  • năvăliții
  • năvălite
  • năvălitele
genitiv-dativ singular
  • năvălit
  • năvălitului
  • năvălite
  • năvălitei
plural
  • năvăliți
  • năvăliților
  • năvălite
  • năvălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: năvăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năvăli
  • năvălire
  • năvălit
  • năvălitu‑
  • năvălind
  • năvălindu‑
singular plural
  • năvălește
  • năvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năvălesc
(să)
  • năvălesc
  • năvăleam
  • năvălii
  • năvălisem
a II-a (tu)
  • năvălești
(să)
  • năvălești
  • năvăleai
  • năvăliși
  • năvăliseși
a III-a (el, ea)
  • năvălește
(să)
  • năvălească
  • năvălea
  • năvăli
  • năvălise
plural I (noi)
  • năvălim
(să)
  • năvălim
  • năvăleam
  • năvălirăm
  • năvăliserăm
  • năvălisem
a II-a (voi)
  • năvăliți
(să)
  • năvăliți
  • năvăleați
  • năvălirăți
  • năvăliserăți
  • năvăliseți
a III-a (ei, ele)
  • năvălesc
(să)
  • năvălească
  • năvăleau
  • năvăli
  • năvăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năvăli, năvălescverb

  • 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: repezi
    • format_quote De-i vedea... că s-a trezit și năvălește la tine... fugi încoace spre mine. CREANGĂ, P. 215. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Nu știi, maică, ciobanii Rătăcit-au cîrlanii, Ori drumul au rătăcit, Ori haiduci i-au năvălit? ALECSANDRI, P. P. 59. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit rar Împărăția turcească asupra noastră se năvălește. ARHIVA R. I 47. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De cîte ori un vrăjmaș puternic năvălea în țară, toți locuitorii cîmpiilor pustiau orașele și satele și se strîngeau cu turmele și bucatele lor la munți. BĂLCESCU, O. I 27. DLRLC
      • format_quote tranzitiv În tinerețele noastre, dam război dușmanului cînd ne năvălea glia. CAMILAR, N. I 104. DLRLC
    • 1.2. Despre forțe armate: invada, năpădi. DLRLC
  • 2. A se revărsa, a pătrunde tumultuos. DLRLC
    • format_quote Asupra singurătății în care vegheau uimiți cei doi camarazi năvăli o suflare rece, aripă depărtată a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. DLRLC
    • format_quote Noaptea luminoasă Ca o undă de parfum Năvălește-n casă. TOPÎRCEANU, P. O. 99. DLRLC
    • format_quote Un zgomot de trăsuri depărtate năvăli în odaie. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv Copleși, învălui. DLRLC
      • format_quote Eu simț cum mă năvălesc, din ce în ce mai irezistibile, ideile negre. CARAGIALE, O. II 268. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv figurat Asalta. DLRLC
      sinonime: asalta
      • format_quote Dacă m-ai năvălit cu întrebările, cînd era să-ți spui? CARAGIALE, O. III 53. DLRLC
      • format_quote Este cam indiscret din parte-mi a vă năvăli astfel cu poezii. ALECSANDRI, S. 43. DLRLC
    • 2.3. (Despre lichide) A se revărsa cu forță, în cantitate mare. DLRLC
      • format_quote Asupra lumii năvăli o ploaie cumplită. SADOVEANU, O. VI 513. DLRLC
      • 2.3.1. (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). DEX '09 DEX '98
        • format_quote Sîngele năvăli în obrajii tînărului. Indignarea se amesteca și cu temerea. CĂLINESCU, E. O. I 56. DLRLC
        • format_quote În zguduirea sufletească în care vibra, simțea cum îi năvălește sîngele la inimă. BART, E. 22. DLRLC
  • 3. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Către patru după amiază, năvăli în odaie un gradat. CAMIL PETRESCU, U. N. 248. DLRLC
    • 3.1. A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). DEX '09 DEX '98
  • 4. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vara năvălesc mulțime de bolnavi la cură. NEGRUZZI, S. I 317. DLRLC
    • format_quote figurat Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.