2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năucește av [At: KLEIN, D. 385 / P: nă-u~ / E: năuc + -ește] (Rar) 1 Ca un năuc (1) Si: prostește. 2 În chip amețitor. 3 Uluitor.

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.

năuci [At: CONV. LIT. II, 95 / P: nă-u~ / Pzi: ~cesc / E: năuc] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni năuc (1) Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi. 3-4 vtr A (se) ameți. 5-6 vtr A (se) zăpăci. 7-8 vtr A (se) ului. 9 vr A munci mult.

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. A zăpăci (pe cineva), a ameți; a buimăci, a ului. Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403. Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.

A SE NĂUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inteligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc

A NĂUCÍ ~ésc tranz. A face să se năucească. [Sil. nă-u-] /Din năuc

năucésc v. tr. (d. năuc). Zăpăcesc, înebunesc: l-aŭ năucit în bătăĭ, necazurile l-aŭ năucit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 năuceáscă

năucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năuceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂUCÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.

NĂUCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.

năuci vb. v. ÎNDOBITOCI. PROSTI. TÎMPI.

NĂUCI vb. 1. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (Te-ai ~ de tot!) 2. a stupefia, a uimi, a ului. (Vestea aflată l-a ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năucéște adj. (înv.) ca un năuc; prostește; în chip amețitor, uluitor.

Intrare: năucește
năucește
invariabil (I1)
  • năucește
Intrare: năuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năuci
  • năucire
  • năucit
  • năucitu‑
  • năucind
  • năucindu‑
singular plural
  • năucește
  • năuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năucesc
(să)
  • năucesc
  • năuceam
  • năucii
  • năucisem
a II-a (tu)
  • năucești
(să)
  • năucești
  • năuceai
  • năuciși
  • năuciseși
a III-a (el, ea)
  • năucește
(să)
  • năucească
  • năucea
  • năuci
  • năucise
plural I (noi)
  • năucim
(să)
  • năucim
  • năuceam
  • năucirăm
  • năuciserăm
  • năucisem
a II-a (voi)
  • năuciți
(să)
  • năuciți
  • năuceați
  • năucirăți
  • năuciserăți
  • năuciseți
a III-a (ei, ele)
  • năucesc
(să)
  • năucească
  • năuceau
  • năuci
  • năuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năuci

  • 1. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului.
    exemple
    • Armele care mi se descarcă aici în groapă, în urechi, mă năucesc și mă înfurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 403.
      surse: DLRLC
    • Va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • năuc
    surse: DEX '98 DEX '09