2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstimire sf [At: CIAUȘIANU, V. 182 / Pl: ~ri / E: năstimi] 1 (Olt) Călăuzire. 2 (Olt) Povățuire. 3 (Fig) Creare. 4 (Reg) Asimilare.

năstimi [At: PAMFILE, D. 92 / Pzi: ~mesc / E: nct] 1 vr (Olt; Mun; d. plante) A ieși din pământ Si: a răsări. 2 vr (Mun; Olt; d. boli) A apărea. 3 vi (Mun; Olt; d. copii) A crește. 4 vr (Reg) A se asimila.

NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre plante) A răsări, a încolți.

năstimésc (mă) v. refl. (sîrb. nastati, -ajem, a începe, a relua, a se face). Olt. Trans. Mă nasc, mă ivesc, mă produc, răsar: boala se năstimește. De la năstimirea lumiĭ, de la facerea lumii (NPl. Ceaur. 9).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieși, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban).

maftima, năstimi La Udrescu găsim cuvîntul maftima, folosit în imprecații, cu sens neprecizat (a fost omis în DLR). Este, fără îndoială, v. gr. ἀνάθημα, trecut prin slavă, unde θ a devenit ft ca în maftima, variantă la matimă „obiect de studiu” (DLR), sau ca în nume biblice de felul lui Naftanail. Maftima apare numai cu -a final, care dă impresia că e articol (așa notează Udrescu), dar la origine nu e articol, ci parte componentă a sufixului grecesc -μα, cf. lat. anathema sit; tot cu -a e și rus. анафема. Consoana inițială, m-, se datorează poate unei asimilări. Formele anaftema, maftima sînt Înregistrate și în texte mai veclii, vezi DA; anaftina se găsește în Lex. reg. I, p. 07 (din Rădăuți: anaftina, adj. invar. „greu de convins”, anaftinit „cu care nu te poți înțelege”). Varianta natimă e înregistrată de CADE și Scriban și a fost discutată de acad. lorgu Iordan în SCL, XIV, p. 13, iar varianta natină a fost explicată de Maxim Sl. Mladenov, în LR, XII, p. 122. La Udrescu, pe lîngă natimă „dracul”, apare năstimire „născocire, bazaconie... pacoste, fiară, nălucă”. În DLR, năstimi „a răsări, a se ivi” e dat cu etimologia necunoscută, iar la năstimire nu apare sensul notat de Udrescu. Este, fără îndoială, un derivat de la anaftina, unde s a înlocuit, pe f. Un exemplu ca moletele... se năstimește în copii din deocheturile strigoilor și moroilor arată cum se poate face legătura de înțeles cu „apariție neașteptată, nălucă” etc. Cred că și schimbarea lui f în s, făcînd să se piardă sentimentul legăturii cu anatema, a permis să se ajungă la sensuri pozitive.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstimíre, năstimíri, s.f. (reg.) 1. (despre plante) răsărire, ivire, apariție, năstimeală. 2. (fig.) naștere; facere, creare.

năstimí, năstimésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a ieși din pământ, a se ivi. 2. (despre boli) a apărea, a se ivi. 3. (despre copii) a crește, a dezvolta.

Intrare: năstimire
năstimire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstimire
  • năstimirea
plural
  • năstimiri
  • năstimirile
genitiv-dativ singular
  • năstimiri
  • năstimirii
plural
  • năstimiri
  • năstimirilor
vocativ singular
plural
Intrare: năstimi
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năstimi
  • năstimire
  • năstimit
  • năstimitu‑
  • năstimind
  • năstimindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • năstimește
(să)
  • năstimească
  • năstimea
  • năstimi
  • năstimise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • năstimesc
(să)
  • năstimească
  • năstimeau
  • năstimi
  • năstimiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstimi

etimologie: