7 definiții pentru năstimi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstimi [At: PAMFILE, D. 92 / Pzi: ~mesc / E: nct] 1 vr (Olt; Mun; d. plante) A ieși din pământ Si: a răsări. 2 vr (Mun; Olt; d. boli) A apărea. 3 vi (Mun; Olt; d. copii) A crește. 4 vr (Reg) A se asimila.

NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.

NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre plante) A răsări, a încolți.

năstimésc (mă) v. refl. (sîrb. nastati, -ajem, a începe, a relua, a se face). Olt. Trans. Mă nasc, mă ivesc, mă produc, răsar: boala se năstimește. De la năstimirea lumiĭ, de la facerea lumii (NPl. Ceaur. 9).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieși, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban).

maftima, năstimi La Udrescu găsim cuvîntul maftima, folosit în imprecații, cu sens neprecizat (a fost omis în DLR). Este, fără îndoială, v. gr. ἀνάθημα, trecut prin slavă, unde θ a devenit ft ca în maftima, variantă la matimă „obiect de studiu” (DLR), sau ca în nume biblice de felul lui Naftanail. Maftima apare numai cu -a final, care dă impresia că e articol (așa notează Udrescu), dar la origine nu e articol, ci parte componentă a sufixului grecesc -μα, cf. lat. anathema sit; tot cu -a e și rus. анафема. Consoana inițială, m-, se datorează poate unei asimilări. Formele anaftema, maftima sînt Înregistrate și în texte mai veclii, vezi DA; anaftina se găsește în Lex. reg. I, p. 07 (din Rădăuți: anaftina, adj. invar. „greu de convins”, anaftinit „cu care nu te poți înțelege”). Varianta natimă e înregistrată de CADE și Scriban și a fost discutată de acad. lorgu Iordan în SCL, XIV, p. 13, iar varianta natină a fost explicată de Maxim Sl. Mladenov, în LR, XII, p. 122. La Udrescu, pe lîngă natimă „dracul”, apare năstimire „născocire, bazaconie... pacoste, fiară, nălucă”. În DLR, năstimi „a răsări, a se ivi” e dat cu etimologia necunoscută, iar la năstimire nu apare sensul notat de Udrescu. Este, fără îndoială, un derivat de la anaftina, unde s a înlocuit, pe f. Un exemplu ca moletele... se năstimește în copii din deocheturile strigoilor și moroilor arată cum se poate face legătura de înțeles cu „apariție neașteptată, nălucă” etc. Cred că și schimbarea lui f în s, făcînd să se piardă sentimentul legăturii cu anatema, a permis să se ajungă la sensuri pozitive.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstimí, năstimésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a ieși din pământ, a se ivi. 2. (despre boli) a apărea, a se ivi. 3. (despre copii) a crește, a dezvolta.

Intrare: năstimi
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năstimi
  • năstimire
  • năstimit
  • năstimitu‑
  • năstimind
  • năstimindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • năstimește
(să)
  • năstimească
  • năstimea
  • năstimi
  • năstimise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • năstimesc
(să)
  • năstimească
  • năstimeau
  • năstimi
  • năstimiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstimi

etimologie: