8 definiții pentru năstavnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năstavnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 9v/5 / V: nas~, ~anic / Pl: ~ici / E: slv наставьникъ[1]] (Înv) Conducător ecleziastic Vz: egumen, stareț. corectată

  1. În original, tipărit greșit: иаставьникъ LauraGellner

NĂSTÁVNIC, năstavnici, s. m. (Învechit) Conducător, administrator (al unei biserici sau al unei mănăstiri).

NĂSTÁVNIC, năstavnici, s. m. (Înv.) Conducător, administrator (al unei biserici sau al unei mănăstiri). – Slav (v. sl. nastavĩnikŭ).

NĂSTAVNIC s. m. (Mold., ȚR) Conducător ecleziastic. A: Sfîntul Grigorie ... besearicii D[o]mn[u]lui H[risto]s fu nastavnic. DOSOFTEI, VS. Să nu-l cruță egumenul pentru ce-i făcut fără învățătura năstavnicului. PRAV., 83r_v; cf. PRAV., 87r. B: Predoslovie cătră toți nastavnicii sfintei bisearici. PRAV. GOV.; cf. R. POPESCU; NB, 421. Etimologie: sl. nastavĭnikŭ. Vezi și: năstav, năstăvire. Cf. nastoatel.

năstávnic, -ă adj. (vsl. nastavĭnikŭ). L.V. Conducător.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstávnic, năstávnici, s.m. (înv.) conducător, șef ecleziastic; egumen, stareț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

năstávnic, năstavnici s. m. (Înv.) Conducător al unei mănăstiri sau biserici; șef ecleziastic. V. și egumen, stareț. – Din sl. nastavnikŭ.

Intrare: năstavnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstavnic
  • năstavnicul
  • năstavnicu‑
plural
  • năstavnici
  • năstavnicii
genitiv-dativ singular
  • năstavnic
  • năstavnicului
plural
  • năstavnici
  • năstavnicilor
vocativ singular
  • năstavnicule
  • năstavnice
plural
  • năstavnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstavnic

etimologie: