NĂSTAVNIC s. m. (Mold., ȚR) Conducător ecleziastic. A: Sfîntul Grigorie ... besearicii D[o]mn[u]lui H[risto]s fu nastavnic. DOSOFTEI, VS. Să nu-l cruță egumenul pentru ce-i făcut fără învățătura năstavnicului. PRAV., 83^r_v; cf. PRAV., 87^r. B: Predoslovie cătră toți nastavnicii sfintei bisearici. PRAV. GOV.; cf. R. POPESCU; NB, 421. Etimologie: sl. nastavĭnikŭ. Vezi și: năstav, năstăvire. Cf. nastoatel.