6 definiții pentru năstașnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.

NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -e, adj. (Ban., Transilv.; despre copii) Care nu poate sta locului, zburdalnic, neastîmpărat. (Adverbial) Unul dintre copilași... îi fură pălăria din cap și fuge cu ea năstașnic. SLAVICI, O. I 69.

năstáșnic, -ă adj. (sîrb. nastašan, id. Cp. cu năstrușnic). Ban. Trans. Zburdalnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năstáșnic (reg.) adj. m., pl. năstáșnici; f. năstáșnică, pl. năstáșnice

năstáșnic adj. m., pl. năstáșnici; f. sg. năstáșnică, pl. năstáșnice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năstáșnic, năstáșnică, (néstașnic, năstáșnică,) adj. (reg.) 1. (despre oameni) vioi, zburdalnic, impulsiv, aprig, neastâmpărat. 2. schimbător, nestatornic. 3. (despre animale) lacom.

Intrare: năstașnic
năstașnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năstașnic
  • năstașnicul
  • năstașnicu‑
  • năstașnică
  • năstașnica
plural
  • năstașnici
  • năstașnicii
  • năstașnice
  • năstașnicele
genitiv-dativ singular
  • năstașnic
  • năstașnicului
  • năstașnice
  • năstașnicei
plural
  • năstașnici
  • năstașnicilor
  • năstașnice
  • năstașnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năstașnic

etimologie: