2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năslitu sf [At: PSALT. 158 / Pl: ~ri / E: năsli + -tură] (Înv) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.

NĂSLITURĂ s. f. (Mold.) Pornire, imbold. Că-i de viață năsliturile înțeleptului să să abată de către iad să să mîntuiască. DP, 9r. Credinciosul Leon, învitat de dor d[u]mn[eJdzăiesc, ca dintr-o d[u]mn[e]dzăiască năslitură, întîi feace svi[n]t[u]lui bisearică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: năsli + suf. -tură. Vezi și năsli. Cf. năstav, strămurare.

înăslitu sf [At: PSALT. 158 / Pl: ~ri / E: în- + năslitură] (Înv) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.

năslicĭúne f. și năslitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Năzuĭală, tendență. – Și în-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSLITÚRĂ s. v. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, râvnă, tendință, vis.

năslitu s. v. ASPIRAȚIE. DOR. DORINȚĂ. NĂZUINȚĂ. POFTĂ. PORNIRE. RÎVNĂ. TENDINȚĂ. VIS.

Intrare: năslitură
năslitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năslitu
  • năslitura
plural
  • năslituri
  • năsliturile
genitiv-dativ singular
  • năslituri
  • năsliturii
plural
  • năslituri
  • năsliturilor
vocativ singular
plural
Intrare: înăslitură
înăslitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăslitură
  • ‑năslitură
  • înăslitura
  • ‑năslitura
plural
  • înăslituri
  • ‑năslituri
  • înăsliturile
  • ‑năsliturile
genitiv-dativ singular
  • înăslituri
  • ‑năslituri
  • înăsliturii
  • ‑năsliturii
plural
  • înăslituri
  • ‑năslituri
  • înăsliturilor
  • ‑năsliturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)