2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.

nărăvit, ~ă a [At: GORJAN, H. II, 121/13 / Pl: ~iți, ~e / E: nărăvi] (Îvp) 1-2 Care este obișnuit cu ceva (rău). 3 Pasionat. 4 (Spc; d. animale, mai ales cai) Nărăvaș (1).

NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. Cu nărav, cu deprinderi, cu apucături rele. Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193. ♦ (Despre animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc. Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152. De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83. ◊ Fig. Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116. – Variantă: înnărăvit, -ă (CREANGĂ, P. 285) adj.

NĂRĂVÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) v. A NĂRĂVI și A SE NĂRĂVI. 2) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; nărăvaș. /v. a (se) nărăvi

nărăvit a. cu apucături (mai ales rele).

nărăvít, -ă adj. Cu nărav, cu obiceĭurĭ rele: om, cal nărăvit.

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. (Pop.) Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

nărăvi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~vesc / E: nărav] 1-2 vr A lua un obicei (rău). 3 vr A se deda la rău. 4 vrr (Trs; Ban) A cădea de acord Si: a se înțelege. 5 vrr (Trs; Ban) A se împăca. 6 vrr (Irn) A nu se înțelege. 7 vrr (Pex) A se certa. 8 vrr (Trs) A se tocmi pentru a ajunge la o înțelegere. 9 vi (Înv) A permite. 10 vi (Înv) A amâna pe cineva la plata unei datorii Si: a păsui. corectată

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.

ÎNNĂRĂVÍT, -Ă adj. v. nărăvit.

NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. Refl. 1. A se deprinde, a se învăța cu nărav (1). Ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori... ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. SADOVEANU, Z. C. 57. ◊ Tranz. (Rar) Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STANCU, D. 312. 2. (Învechit și regional) A se înțelege, a se împăca, a fi de acord; a fi sau a trăi în bună înțelegere cu cineva. Neputîndu-se nărăvi care e acea adevărată cale. ȚICHINDEAL, F. 214. Prin o gîlceavă amară (Căci nu să nărăvea dempreună), Toți cari încătro fuga luară. BUDAI-DELEANU, Ț. 72. ♦ (Neobișnuit) A se potrivi. La el să nărăvea zicala: Joc de frică Pe nimică. RETEGANUL, P. III 29. – Variantă: înnărăvi (CREANGĂ, P. 285) vb. IV.

A SE NĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav

A NĂRĂVÍ ~ésc tranz. A face să se nărăvească. /Din nărav

nărăvì v. a căpăta un nărav, a se obișnui (luat în sens rău).

nărăvésc și înărăvésc v. tr. (d. nărav; rus. nravitisĕa, a plăcea). Deprind cu năravurĭ, cu obiceĭurĭ rele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nărăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 nărăveáscă

nărăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. nărăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂRĂVÍT adj. năbădăios, nărăvaș, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bâvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)

arată toate definițiile

Intrare: nărăvit
nărăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nărăvit
  • nărăvitul
  • nărăvitu‑
  • nărăvi
  • nărăvita
plural
  • nărăviți
  • nărăviții
  • nărăvite
  • nărăvitele
genitiv-dativ singular
  • nărăvit
  • nărăvitului
  • nărăvite
  • nărăvitei
plural
  • nărăviți
  • nărăviților
  • nărăvite
  • nărăvitelor
vocativ singular
plural
înnărăvit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitul
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitul
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvita
  • ‑nnărăvita
plural
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăviții
  • ‑nnărăviții
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitele
  • ‑nnărăvitele
genitiv-dativ singular
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitului
  • ‑nnărăvitului
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitei
  • ‑nnărăvitei
plural
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăviților
  • ‑nnărăviților
  • înnărăvite
  • ‑nnărăvite
  • înnărăvitelor
  • ‑nnărăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: nărăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nărăvi
  • nărăvire
  • nărăvit
  • nărăvitu‑
  • nărăvind
  • nărăvindu‑
singular plural
  • nărăvește
  • nărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nărăvesc
(să)
  • nărăvesc
  • nărăveam
  • nărăvii
  • nărăvisem
a II-a (tu)
  • nărăvești
(să)
  • nărăvești
  • nărăveai
  • nărăviși
  • nărăviseși
a III-a (el, ea)
  • nărăvește
(să)
  • nărăvească
  • nărăvea
  • nărăvi
  • nărăvise
plural I (noi)
  • nărăvim
(să)
  • nărăvim
  • nărăveam
  • nărăvirăm
  • nărăviserăm
  • nărăvisem
a II-a (voi)
  • nărăviți
(să)
  • nărăviți
  • nărăveați
  • nărăvirăți
  • nărăviserăți
  • nărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • nărăvesc
(să)
  • nărăvească
  • nărăveau
  • nărăvi
  • nărăviseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvire
  • ‑nnărăvire
  • înnărăvit
  • ‑nnărăvit
  • înnărăvitu‑
  • ‑nnărăvitu‑
  • înnărăvind
  • ‑nnărăvind
  • înnărăvindu‑
  • ‑nnărăvindu‑
singular plural
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvii
  • ‑nnărăvii
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (tu)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
(să)
  • înnărăvești
  • ‑nnărăvești
  • înnărăveai
  • ‑nnărăveai
  • înnărăviși
  • ‑nnărăviși
  • înnărăviseși
  • ‑nnărăviseși
a III-a (el, ea)
  • înnărăvește
  • ‑nnărăvește
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăvea
  • ‑nnărăvea
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăvise
  • ‑nnărăvise
plural I (noi)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
(să)
  • înnărăvim
  • ‑nnărăvim
  • înnărăveam
  • ‑nnărăveam
  • înnărăvirăm
  • ‑nnărăvirăm
  • înnărăviserăm
  • ‑nnărăviserăm
  • înnărăvisem
  • ‑nnărăvisem
a II-a (voi)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
(să)
  • înnărăviți
  • ‑nnărăviți
  • înnărăveați
  • ‑nnărăveați
  • înnărăvirăți
  • ‑nnărăvirăți
  • înnărăviserăți
  • ‑nnărăviserăți
  • înnărăviseți
  • ‑nnărăviseți
a III-a (ei, ele)
  • înnărăvesc
  • ‑nnărăvesc
(să)
  • înnărăvească
  • ‑nnărăvească
  • înnărăveau
  • ‑nnărăveau
  • înnărăvi
  • ‑nnărăvi
  • înnărăviseră
  • ‑nnărăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nărăvit înnărăvit

  • 1. popular Care are deprinderi, apucături rele; prost crescut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grosolan attach_file un exemplu
    exemple
    • Numai de n-ar fi prea nărăvit amator de dansuri și de petreceri. C. PETRESCU, C. V. 193.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre cai sau alte animale) Care are obiceiul de a mușca, de a da din picioare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nărăvaș attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cîini nărăviți care se lipesc de pămînt cîtă vreme-i privești, iar cînd nu-i bagi în seamă îți sar în spate. V. ROM. iulie 1953, 152.
        surse: DLRLC
      • De-a lungul drumului, trăsura întîlnea soldați de toate armele, cai nărăviți. D. ZAMFIRESCU, R. 83.
        surse: DLRLC
      • figurat Cît pe ce să zbor pe aripele nărăvitei mele închipuiri. HOGAȘ, M. N. 116.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Care este deprins, obișnuit cu ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi nărăvi
    surse: DEX '09 DEX '98

nărăvi înnărăvi

etimologie:

  • nărav
    surse: DEX '09 DEX '98