NĂRĂVI vb. IV. 1. Refl. A lua un obicei (rău), a se învăța, a se obișnui, a se deda (la rău). S-au nărăvit rău a asupri și a încărca pe ticăloșii lăcuitori. dionisie, c. 389. Mumele... s-au nărăvit rău. piscupescu, o. 8/14, cf. 94/7. Fiind sub ocrotirea părintelui tău, ai săvîrșit multe blăstămății, cu alți feciori buiaci ca și tine, nărăvindu-te în jocuri și beții. sadoveanu, z. c. 57. Tudor Stoenescu... nărăvit acum cu rolul de confesor..., își compuse o figură de circumstanță. c. petrescu, o. p. ii, 61. De la o vreme se nărăvise să sugă țuică din țoi. tudoran, p. 45. Să te obișnuești, dar să nu te nărăvești. zanne, p. viii, 78. ◊ Tranz. Lascu, mai tînăr și mai îndrăzneț, a nărăvit-o să alerge și ea după mașini. arghezi, c. j. 86. Pe frate-meu Ion caută Avendrea să-l nărăvească la furtișaguri. STAN cu, d. 312, cf. ALR II/I h 150. 2. refl. recipr. (Transilv. și Ban.) A cădea de acord; a se înțelege; a se împăca. cf. anon. car. S-au jăluit... cum că să nu să nărăvească bine, cum s-ar cade, cu ceia alț preoți den sat, nice cu seteni (a. 1713). bul. com. ist. ii, 271. Feciorii lui Attila, după ce au înțeles solia, nu s-au nărăvit între sine. șincai, hr. i, 86/30. Despre anul în care s-au făcut creștin Bogore, craiul bulgarilor, ...autorii nu se nărăvesc între sine. id. ib. 157/9. Neputîndu-se nărăvi carea e acea adevărată cale. țichindeal, f. 214/16. Un an de viață îi fu destul, ca să ieie seama că nu se poate nărăvi cu lumea aceasta. f (1906), 21. Nu se nărăvesc laolaltă. Io mă nărăvesc bine cu vecinii. Mat. dialect. i, 82. ♦ (Ironic) A nu se înțelege, a se certa. Doi cîni se nărăvesc la un os, se zice despre oamenii răi care se ceartă pentru un lucru de nimic. cf. zanne, p. i, 380. ♦ (Transilv.) A se tocmi (pentru a ajunge la o înțelegere). Ni naravim cu pacurariu. arh. folk. v, 115, cf. ALRM sn i h 258. 3. Intranz. (Învechit) A permite, a încuviința, a îngădui; a păsui. cf. anon. car. Au zis „de vei vrea să facem aicea trei colibi”, adecă de vei nărăvi. antim, p. 12. Costandin să le fie domn, că le va fi bine cu el și el le va nărăvi la toate și-i va mulțiămi pe toți cu boierii și cu venituri din țară. dionisie, c. 203. Să le mai nărăvească și să-i îngăduie a-și strînge sămănăturile. id. ib. 217. – prez. ind.: nărăvesc. – v. nărav.