7 definiții pentru nălucitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

nălucitor, ~oare a [At: BELDIMAN, O. 41/9 / Pl: ~i, ~oare / E: năluci + -tor] 1 (Rar) Care aparține imaginației. 2 De nălucă (1). 3 (Pex) Amăgitor. 4 (Îdt) Care provoacă halucinații, vedenii. 5 (Rar) Care uimește prin frumusețe, strălucire etc. 6 Încântător.

NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.

NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Amăgitor, ademenitor, fermecător. Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerii Cu cîntece nălucitoare. MACEDONSKI, O. I 64.

NĂLUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar 1) Care nălucește; care apare în minte neclar; fără contururi precise. 2) fig. Care impresionează prin ceva neobișnuit; frapant. /a năluci + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre

Intrare: nălucitor
nălucitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nălucitor
  • nălucitorul
  • nălucitoru‑
  • nălucitoare
  • nălucitoarea
plural
  • nălucitori
  • nălucitorii
  • nălucitoare
  • nălucitoarele
genitiv-dativ singular
  • nălucitor
  • nălucitorului
  • nălucitoare
  • nălucitoarei
plural
  • nălucitori
  • nălucitorilor
  • nălucitoare
  • nălucitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nălucitor

etimologie:

  • Năluci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09