2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.

năbușea sf [At: CANTEMIR, HR. 154 / V: (reg) ~buha~ / Pl: ~șeli / E: năbuși + -eală] 1 (Înv) Năvălire. 2 (Pop) Zăpușeală. 3 (Reg) Transpirație. 4 (Reg) Astm.

NĂBUȘEÁLĂ s. f. Căldură mare, atmosferă sufocantă; zăduf, arșiță, dogoare, zăpușeală. Să pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușeală cumplită. RETEGANUL, P. I 22.

NĂBUȘEALĂ s.f. (Mold.) Invazie. Împărații pe marginile Dunării... făcînd cetăți și orașe, năbușealele varvarilor opria. CANTEMIR, HR. Etimologie: năbuși + suf. -eală. Vezi și năbuși. Cf. s t r o p ș i t u r ă (2).

năbușeală f. 1. greutate de a respira; 2. aer năbușitor.

năbușeálă V. înăbușeală.

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală.

înăbușea sf [At: MACEDONSKI, O. I, 105 / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~eli / E: înăbuși + -eală] 1 Sufocare. 2 Zăduf. 3 (Pex) Aer greu.

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf, arșiță, dogoare; aer greu. V. năbușeală.

înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

năbușeálă s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli

înăbușeálă s. f., g.-d. art. înăbușélii; pl. înăbușéli

înăbușeálă s. f., g.-d. art. înăbușélii; pl. înăbușéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂBUȘEÁLĂ s. v. apă, cotropire, invadare, invazie, încălcare, înnădușeală, nădușeală, năpădire, sudoare, transpirație.

NĂBUȘEA s. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) propeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

năbușea s. v. APĂ. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNNĂDUȘEALĂ. NĂDUȘEALĂ. NĂPĂDIRE. SUDOARE. TRANSPIRAȚIE.

ÎNĂBUȘEÁLĂ s. v. caniculă.

Intrare: năbușeală
năbușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năbușea
  • năbușeala
plural
  • năbușeli
  • năbușelile
genitiv-dativ singular
  • năbușeli
  • năbușelii
plural
  • năbușeli
  • năbușelilor
vocativ singular
plural
Intrare: înăbușeală
înăbușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușea
  • ‑năbușea
  • înăbușeala
  • ‑năbușeala
plural
  • înăbușeli
  • ‑năbușeli
  • înăbușelile
  • ‑năbușelile
genitiv-dativ singular
  • înăbușeli
  • ‑năbușeli
  • înăbușelii
  • ‑năbușelii
plural
  • înăbușeli
  • ‑năbușeli
  • înăbușelilor
  • ‑năbușelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năbușeală

etimologie:

  • Năbuși + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09

înăbușeală

etimologie:

  • Înăbuși + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09