2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. sb. naboj.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

năboi1 sn [At: N. COSTIN, L. 54 / V: na~, ne~ / Pl: ~uri, ~oaie / E: cf srb naboj] 1 (Îrg) Puhoi provocat de umflarea apelor primăvara. 2 (Mun) Ceată. 3 (Rar) Lipsă de aer.

năboi3 v [At: CREANGĂ, A. 24 / Pzi: ~esc / E: năboi1] (Reg) 1-2 vir (D. ape) A ieși de sub gheață când se încălzește vremea Si: a se revărsa. 3 vt A acoperi. 4 vi (D. ființe) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 vr A transpira. 6 vi (D. plug) A se împotmoli.

năboi2 sn [At: DLR / Pl: ~oaie / E: cf naboinic] (Reg) Pană de lemn groasă și mare, cu care se despică butucii.

NĂBÓI1, năboiuri, s. n. (Înv. și reg.) Puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii). – Cf. scr. naboj.

NĂBÓI1, năboaie, s. n. (Învechit și regional) Curent puternic născut prin umflarea, primăvara, a apelor și care duce cu sine sloiuri de gheață și zăpadă. (Fig.) Un năboi de povești... s-a revărsat în cîmpia literaturii romînești. GALACTION, O. I 30.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și regional) 1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. ◊ Tranz. Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76. 2. Fig. (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.

NĂBOÍ2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.

NĂBÓI ~uri n. înv. Curs vijelios de apă, format în urma ploilor mari sau a topirii zăpezii; puhoi; torent; șuvoi. /cf. sb. naboj

A NĂBOÍ ~iésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forța și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a năvăli. /Din năboi

NĂBOI s. n. (Mold.) Șuvoi, puhoi, torent. Mulțimea cuvintelor ceale ca păcura izvorîtoare și ca naboiul pe toate șesurile. CANTEMIR, IST. Toți de năboiul potopului celui mare au perit. NCL I, 13. ◊ Fig. Năboiul cuvintelor să-i abat. CANTEMIR, IST. Etimologie: cf. scr. naboj. Cf. ș i r l ă u.

năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.

năbóĭ n., pl. oaĭe (rus. nabóĭ, ceĭa ce izbește, pol. naboj, încărcătură, cartuș. V. războĭ). Ruperea ghețeĭ, revărsarea apelor, inundare. V. undă, zăpor.

neboi[1] sn vz năboi1[2] modificată

  1. În original, incorect accentuat: neboi LauraGellner
  2. În original: vz năboi LauraGellner

năboiu n. massă de ghiață. [Ceh NÁBOĬ, înfundătură, sarcină].

năboĭésc și -uĭésc v. intr. (d. năboĭ). Năvălesc, năpădesc, inund, mă revars: apele năboĭseră (CL. 1922, 6, 613), năboĭrea apelor (Sov. 194). – În Munt. și -buĭesc. Vechĭ; i refl. „mă răped”. V. buĭecesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năbói1 (înv., reg.) s. n., pl. năbóiuri

năboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 năboiáscă

năbói (puhoi) s. n., pl. năbóiuri

arată toate definițiile

Intrare: năboi (s.n.)
năboi1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboi
  • năboiul
  • năboiu‑
plural
  • năboiuri
  • năboiurile
genitiv-dativ singular
  • năboi
  • năboiului
plural
  • năboiuri
  • năboiurilor
vocativ singular
plural
năboi3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năboi
  • năboiul
  • năboiu‑
plural
  • năboaie
  • năboaiele
genitiv-dativ singular
  • năboi
  • năboiului
plural
  • năboaie
  • năboaielor
vocativ singular
plural
Intrare: năboi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năboi
  • năboire
  • năboit
  • năboitu‑
  • năboind
  • năboindu‑
singular plural
  • năboiește
  • năboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năboiesc
(să)
  • năboiesc
  • năboiam
  • năboii
  • năboisem
a II-a (tu)
  • năboiești
(să)
  • năboiești
  • năboiai
  • năboiși
  • năboiseși
a III-a (el, ea)
  • năboiește
(să)
  • năboiască
  • năboia
  • năboi
  • năboise
plural I (noi)
  • năboim
(să)
  • năboim
  • năboiam
  • năboirăm
  • năboiserăm
  • năboisem
a II-a (voi)
  • năboiți
(să)
  • năboiți
  • năboiați
  • năboirăți
  • năboiserăți
  • năboiseți
a III-a (ei, ele)
  • năboiesc
(să)
  • năboiască
  • năboiau
  • năboi
  • năboiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năboi (s.n.)

etimologie:

năboi (vb.) regional

  • 1. unipersonal (Despre ape) A se revărsa.
    exemple
    • Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204.
      surse: DLRLC
    • Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre ființe) A se năpusti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: invada năpusti năvăli attach_file un exemplu
    exemple
    • Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98