10 definiții pentru nășie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂȘÍE s. f. (Fam.) Faptul de a fi naș2 (la botez sau la cununie); legătură de înrudire între naș2 și fin; calitatea de naș2. – Naș2 + suf. -ie.

nășie sf [At: (a. 1652), ap. TDRG / V: nă~, nu~ / Pl: ~ii / E: naș2 + -ie] 1-2 Participare la botez sau la cununie în calitate de naș2 (1, 18). 3-4 (Ceremonie sau) petrecere care are loc după o nășie (1-2). 5 Legătură de rudenie între naș2 (1) și fin Si: cumetrie, finie. 6-7 Calitate de naș2 (1, 18).

NĂȘÍE s. f. Faptul de a fi naș2 (la un botez, sau la o cununie); legătură de înrudire între naș2 și fin; calitatea de naș2. – Naș2 + suf. -ie.

NĂȘÍE s. f. (Rar) Legătura de înrudire dintre naș și fin. Ți-ai tăiat tu nășia, Darmite domnia? ȘEZ. VIII 167.

NĂȘÍE f. 1) Legătură de rudenie prin alianță, stabilită între nași și fini. 2) Calitatea de naș. /naș + suf. ~ie

nășíe f. (d. naș). Calitatea de naș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nășíe (fam.) s. f., art. nășía, g.-d. nășíi, art. nășíei

nășíe s. f., art. nășía, g.-d. nășíi, art. nășíei; pl. nășíi

Intrare: nășie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nășie
  • nășia
plural
genitiv-dativ singular
  • nășii
  • nășiei
plural
vocativ singular
plural

nășie

  • 1. familiar Faptul de a fi naș (la botez sau la cununie); legătură de înrudire între naș și fin; calitatea de naș.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ți-ai tăiat tu nășia, Darmite domnia? ȘEZ. VIII 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Naș + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98