2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚTICĂ, mutice, adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus.

mutică a [At: DEX2 / Pl: ~ici / E: fr mutique, lat muticus] (D. frunze) Care se termină cu un organ prelungit, un spin etc.

MÚTICĂ, mutice,[1] adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.). – Din fr. mutique, lat. muticus. corectată

  1. În original, forma de plural mutici este evident greșită, corect este mutice. gall

MÚTIC, -Ă adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). [< fr. mutique, cf. lat. muticus – spin].

MÚTIC, -Ă adj. (despre frunze) care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). (< fr. mutique, lat. muticus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mútic adj. m., pl. mútici; f. sg. mútică, pl. mútice

Intrare: mutică
adjectiv feminin (AF4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutică
  • mutica
plural
  • mutice
  • muticele
genitiv-dativ singular
  • mutice
  • muticei
plural
  • mutice
  • muticelor
vocativ singular
plural
Intrare: mutic
mutic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutic
  • muticul
  • muticu‑
  • mutică
  • mutica
plural
  • mutici
  • muticii
  • mutice
  • muticele
genitiv-dativ singular
  • mutic
  • muticului
  • mutice
  • muticei
plural
  • mutici
  • muticilor
  • mutice
  • muticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mutică

  • 1. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin etc.).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: