2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUTĂTOÁRE, mutătoare, s. f. Plantă erbacee agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu rădăcină groasă și cărnoasă întrebuințată în medicină, cu flori alb-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii; crește pe gardurile viilor și prin tufișuri (Bryonia dioica).

MUTĂTOÁRE ~ f. Plantă erbacee agățătoare, toxică, cu flori albastre sau albe-gălbui și cu fructe mici, în formă de boabe roșii sau negre; împărăteasă. /a muta + suf. ~ător

mutătoare f. plantă cățărătoare ce se cultivă pentru a decora garduri, ziduri sau umbrare, crește prin locuri inculte (Bryonia). [Lit. care se mută din loc în loc, această plantă veninoasă agățându-se prin cârcei].

mutătoáre f., pl. orĭ (d. a muta). O plantă cuburbitacee agățătoare veninoasă (bryónia dióica). V. împărăteasă.

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate mișca, care se mută dintr-un loc în altul. 2. S. f. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.

mutător, ~oare [At: PSALT. HUR. 33v/8 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: muta + -ător] 1 a (Reg) Care se poate mișca. 2 a (Reg) Care se mută dintr-un loc în altul. 3 a (Reg) Care își schimbă locul, domiciliul sau sediul. 4 a (Înv; îs) Bun (sau lucru) ~ Bun mobil1. 5 a (D. păsări) Migrator. 6 a (D. boli) Contagios. 7 sf (Reg) Stână provizorie, așezată alături de stâna principală, care se poate muta dintr-un loc într-altul. 8 a (Îrg) Schimbător. 9 a (Îvr; d. oameni) Străin. 10 sf Parte a joagărului alcătuită din bătătoare, amnar și grindei. 11 sf (Prc) Bătătoare a joagărului. 12 sf (Mol) Cocârțeală la plug. 13 sf (Șîc ~oare-cu-poame-roșii) Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, agățătoare, veninoasă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, cu frunze pețiolate, cu flori albe-gălbui și cu fructe în formă de boabe roșii, folosită în medicina populară (Bryonia dioica). 14 sf (Bot; reg; șîc ~oare-cu-poame-negre) Împărăteasă (Bryonia alba).

MUTĂTÓR, -OÁRE, mutători, -oare, adj. (Rar) Care se mută dintr-un loc în altul; (despre păsări) migrator, călător. Mii și mii de păsărele mutătoare se-ntorc acuma din țările cele calde. MARIAN, O. I 1 ♦ (Substantivat, f.) Stînă provizorie (alături de stîna cea mare), care poate fi mutată ușor dintr-un loc în altul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre

mutătór adj. m., pl. mutătóri; f. sg. și pl. mutătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUTĂTOÁRE s. v. cocârlă, schimbătoare.

MUTĂTOÁRE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pământ.

mutătoare s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

MUTĂTOARE s. (BOT.; Bryonia alba) împărăteasă, (reg.) brei, curcubețea, tidvă-de-pămînt.

MUTĂTÓR adj. v. călător, contagios, infecțios, migrator, molipsitor.

mutător adj. v. CĂLĂTOR. CONTAGIOS. INFECȚIOS. MIGRATOR. MOLIPSITOR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bryonia alba L. Specie care înflorește vara. Flori albe. Fructe, bace negre.

Intrare: mutătoare
mutătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutătoare
  • mutătoarea
plural
  • mutători
  • mutătorile
genitiv-dativ singular
  • mutători
  • mutătorii
plural
  • mutători
  • mutătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: mutător
mutător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mutător
  • mutătorul
  • mutătoru‑
  • mutătoare
  • mutătoarea
plural
  • mutători
  • mutătorii
  • mutătoare
  • mutătoarele
genitiv-dativ singular
  • mutător
  • mutătorului
  • mutătoare
  • mutătoarei
plural
  • mutători
  • mutătorilor
  • mutătoare
  • mutătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mutătoare

  • 1. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Muta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

mutător

etimologie:

  • Muta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09