2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, adj., s. m. și f. Mahomedan; p. restr. turc. – Din fr. musulman.

MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, adj., s. m. și f. Mahomedan; p. restr. turc. – Din fr. musulman.

musulman, ~ă [At: (a. 1783) GCR II, 131/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr musulman] 1 smf Adept al religiei lui Mahomed Si: mahomedan. 2 smf (Prc) Turc. 3 a Care aparține cultului lui Mahomed Si: mahomedan (1), (îvr) mahometanicesc. 4 a (Prc) Turcesc.

MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, s. m. și f. Adept al mahomedanismului, mahomedan; (prin restricție) turc. El iese din Constantinopol... luînd cu sine și steagul cel sfînt, cu care musulmanii se credeau nebiruiți, cînd îl aveau în tabăra lor. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ (Adjectival) Populația Iafei poate să se urce la 10 mii suflete. Cei mai mulți locuitori sînt arabi musulmani. BOLINTINEANU, O. 292.

MUSULMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Mahomedan; (p. ext.) turc. [< fr. musulman].

MUSULMÁN, -Ă adj., s. m. f. mahomedan; (p. restr.) turc. (< fr. musulman)

MUSULMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<fr. musulman

MUSULMÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mahomedanism; propriu mahomedanismului; mahomedan. 2) Care profesează mahomedanismul; de credința lui Mahomed; mahomedan. /<fr. musulman

*musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)

Mahomedani m. pl. sau Muzulmani, sectatori ai lui Mahomed, sunt în număr de 245 milioane.

muzulman a. relativ la mahomedanism: religiune muzulmană. ║ m. cel ce profesează această religiune: un muzulman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

musulmán adj. m., s. m., pl. musulmáni; adj. f., s. f. musulmánă, pl. musulmáne

musulmán adj. m., s. m., pl. musulmáni; f. sg. musulmánă, pl. musulmáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSULMÁN s., adj. 1. s. v. mahomedan. 2. adj. v. mahomedan. 3. s., adj. mahomedan, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)

MUSULMAN s., adj. 1. s. (BIS.) mahomedan, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ arab.) 2. adj. (BIS.) islamic, mahomedan, (înv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s., adj. mahomedan, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)

Intrare: musulman (adj.)
musulman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musulman
  • musulmanul
  • musulmanu‑
  • musulma
  • musulmana
plural
  • musulmani
  • musulmanii
  • musulmane
  • musulmanele
genitiv-dativ singular
  • musulman
  • musulmanului
  • musulmane
  • musulmanei
plural
  • musulmani
  • musulmanilor
  • musulmane
  • musulmanelor
vocativ singular
plural
Intrare: musulman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musulman
  • musulmanul
  • musulmanu‑
plural
  • musulmani
  • musulmanii
genitiv-dativ singular
  • musulman
  • musulmanului
plural
  • musulmani
  • musulmanilor
vocativ singular
  • musulmanule
  • musulmane
plural
  • musulmanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

musulman, -ă musulmană

etimologie: